Te uiţi la el, îl pui la piept şi-ţi umpli sufletul, îl iubeşti aşa cum înainte nu ştiai că e posibil. Cu patimă, cu putere de sacrificiu, până la stele şi înapoi. Dar şi el te iubeşte pe tine.

Te iubeşte că te trezeşti noaptea pentru el de câte ori e nevoie. Pentru că te ridici şi îl iei în braţe, că-l legeni până se linişteşte.

Copilul tău te iubeşte pentru că îi oferi siguranţă când e speriat sau supărat, pentru că-i treci mâna prin părul moale până când spaima trece.

Te iubeşte că îi arăţi copaci şi buburuze când mergeţi la plimbare, că-i dai flori să le miroasă.

Te iubeşte şi când uneori îţi pierzi răbdarea.

Te iubeşte că-l faci să radă, când chiar şi în public, tu faci ca raţa şi bufniţa, ca lupul sau maimuţa.

Te iubeşte când nu-ţi pasă că te murdăreşti şi te pui în genunchi în nisip, ca să săpaţi gropi împreună.

Te iubeşte aşa imperfectă cum eşti.

Te iubeşte când la baie ai grijă să nu-i intre şamponul în ochi.

Te iubeşte că îi găteşti cu mâna ta, de câteva ori pe zi, mâncare bună.

Te iubeşte chiar când eşti obosită şi morocănoasă.

Te iubeşte când îl ridici în braţe şi-l învârţi tare tare.

Copilul tău te iubeşte pentru că te joci cu el. De-a alergatul, de-a ascunsa, de-a gâdilatul, de-a bucătăria, cu păpuşile sau cu camionul.

Te iubeşte că nu-l cerţi niciodată când se murdăreşte.

Copilul tău te iubeşte când dansaţi şi ţopăiţi împreună prin casă.

Te iubeşte şi el când vă ţineţi în braţe, când îşi pune capul la piept sau pe umărul tău.

Te iubeşte că i-ai citit deja de o mie de ori cartea preferată şi i-ai cântat cântecul ăla ce-i place, tot de-atâtea ori.

Te iubeşte pentru că eşti prezentă.

Copilul tău te iubeşte cu iubire pură, cu veselie, cu gingăşie, chiar dacă încă nu ştie să-ţi spună. Copilul tău te iubeşte aşa cum eşti, nu-ţi cere niciodată să fii altfel sau altcineva. Copilul tău te iubeşte chiar şi atunci când poate tu nu te mai iubeşti.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook