Mama. Chiar tu, mama. Îţi spun cuvântul ăsta de câteva ori pe zi. E muzică pentru urechile tale.

Mama, în braţele tale e ca în rai, aici e cald şi nimic rău nu mi se poate întâmpla. Se mulează perfect pe forma corpului meu, de parcă au fost special făurite ca să mă poarte pe mine.

Mama, mâinile tale îmi trec prin par până adorm şi îmi şterg lacrimile când plâng. Ele îmi arată copaci şi păsări, unde e nasul şi urechea, îmi construiesc turnuri şi castele.

Mama, tu mă ridici când cad şi îmi săruţi cucuiul până trece, tu mă îndemni să încerc din nou atunci când îmi e frică.
Mama, tu te trezeşti în fiecare noapte când plâng sau când visez urât. Îmi cânţi şi îmi şopteşti cuvinte pe care nu le înţeleg, dar care mă adorm la loc de fiecare dată.

Mama, tu ştii când îmi este sete şi când e timpul să mănânc, dacă mi-e cald sau dacă doar m-am plictisit.

Mama, cu tine râd în hohote când ne jucăm de-a prinselea sau când mă gâdili înainte de culcare.

Mama, te-aş asculta la nesfârşit, când cu vocea molcomă îmi citeşti de-o mie de ori cartea mea preferată.

Mama, tu înţelegi dintr-o privire de ce ţip, de ce plâng şi ştii mereu cum să mă ajuţi.

Mama, tu ai grijă de mine în fiecare zi, în fiecare noapte, în fiecare minut al vieţii tale. Şi când eşti veselă sau când ţi-e somn şi dacă eşti tristă sau bolnavă.

Şi mă întreb mama, de tine cine are grijă? Cine îţi arată şi ţie păsări şi copaci şi cine îţi trece mâinile prin par ca să adormi liniştită? Cum reuşeşti mama să-ţi vindeci cucuiul şi cine te îndeamnă să te ridici atunci când îţi e frică?

Mama, ai grijă de tine! Ai grijă şi de tine, nu doar de mine, aminteşte-ţi că şi tu eşti importantă! Nu vreau să uiţi de tine, mama!

“Dosar de Mama” e si pe Facebook

Credit foto: www.theentrepreneurialjourney.com