Copilul meu tuseste sau o imita pe bunica?

top_5_ways_to_find_the_perfect_pediatrician

Pe la cinci luni, cand eram in vizita la bunici, Iris tusea. Panica si groaza, aoleu tuseste copila, ce ne facem cu ea, oare sa-i dam sirop, hai sa fugim repede la medic. In mod bizar nu prezenta nici un alt simptom.
Ma intrebam oare de ce tuseste asa, cu gura larg deschisa, limba vanturand pe-afara, cam sec si parca zambind usor. Banuind-o pe hotomanca, am urmarit-o.

Bunica tusea. Imediat, Iris deschidea gura, scotea limba si tusea si ea, fix de doua ori. Cu un zambet plin de satisfactie, ne arata ca stie si ea sa faca asa ca bunica.

Avand experienta asta cu ea, atunci cand M mi-a atras atentia ca Iris tuseste, i-am spus ca ea nu face decat sa imite, ca e o etapa fireasca in dezvoltarea ei si ca sigur nu este bolnava. Ca un tata grijuliu din cale afara, M imi atrage din nou atentia peste cateva zile:
“Sa stii ca totusi tuseste, nu imita. Sa nu fie bolnava, cumva, draga de ea.”
“Nu-ti face griji, nu tusesete, se joaca, ne imita, e in regula.”
“Cum sa ne imite daca nici unul din noi nu tusesete?”
“E vioaie, activa, mananca si doarme bine, nu e bolnava.”

Peste alte cateva zile, aceeasi poveste:
“Iar am auzit-o tusind, nu-i a buna, ar trebui sa o vada un medic.”

Ca un facut, in ziua respectiva, am auzit-o si eu tusind de vreo doua ori. Usurel, am inceput sa am indoieli si sa ma intreb daca M n-are cumva dreptate. E posibil sa fie bolnava si eu sa nu inteleg din prima? Ce fel de mama sunt daca e bolnava si eu nu-mi dau seama? Am sunat la pediatru, hotarata sa o programez pe Iris cat mai curand.:
“Da, sigur, peste trei zile va pot programa.”
“Nu, nu, nu, nu. Nu, maine trebuie s-o vedeti.”
“Mmmm, pai maine nu prea se poate, am agenda plina, poimaine e bine?”
“Nu, nu,nu. Nu intelegeti, neaparat maine trebuie sa o vedeti.”
“In regula, voi veni mai devreme la cabinet si o aduceti atunci.”

A doua zi, doamna doctor ne invita politicos in cabinet, si in mod firesc ne intreaba?

“Care e problema, ce o supara pe Iris?”
“Pai, sa vedeti, hmmm, nu suntem siguri. M considera ca ea tuseste, eu cred ca nu tusesete. Asadar, am venit sa ne lamuriti dumneavoastra.”

E nevoie sa mai descriu zambetele mustacite ale doamnei doctor? ( mustata n-are, zau)

Dupa ce i-a ascultat foarte serioasa plamanii vreo 10 minute si ne-a linistit, ne-a explicat ca imitatia e un proces natural in dezvoltarea copiilor, inca de la varste foarte mici, ca e un mod firesc de a invata si socializa cu ceilalti.

La plecare ne-a zis ca gatul ei e doar usor iritat, dar ca nu necesita tratament, aerosolii cu ser fiziologic fiind suficienti.

Asa ca, de cate ori de amintim povestea asta, M zice:
“Bine, nu tusea, dar tot avea ceva, nu-i asa? Ti-am zis eu!”

Credit foto: http://www.idiva.com

P.S. “Dosar de Mama e si pe Facebook” 🙂
https://www.facebook.com/Dosar-de-Mama-579769225497577/?ref=hl

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s