Lasă gravida in pace!

belly

În perioada sarcinii, am primit mai multe sfaturi decât în orice altă perioadă din viaţa mea. Dacă o să spui că nu vezi nimic rău în asta, înseamnă că n-ai fost niciodată însărcinată.

O gravidă e într-un roller coaster continuu, acum e veselă şi fără nicio grijă-n lume, acum da apă la şoricei şi e de neconsolat. Desigur că vinovată e năvala de hormoni din organism, însă e bine să ştii că şi tu poţi cauza asemenea reacţii unei femei însărcinate.

Nu uita că trupul ei trece prin modificări majore, că găzduieşte o viaţă nou-nouţă şi că toate astea o copleşesc.

E important să rămână calmă şi optimistă, să transmită doar vibraţii pozitive fătului din pântece. Aşadar nu-i da sfaturi dacă nu ţi le cere şi nu-i pune întrebări incomode!

Nu-i spune niciodată că s-a îngrăşat cam mult şi că o să-i fie greu să dea jos greutatea acumulată. Ştii că de cele mai multe ori n-are control asupra kilogramelor pe care le câştigă în timpul sarcinii? Sunt femei care pun nouă kilograme, sunt altele care pun treizeci. Ai grijă, dacă insişti pe tema asta, s-ar putea să se aşeze pe tine când nu eşti atent/ă.

Nu-i atinge burtica fără să ceri voie. Niciodată! Punct!

N-o întreba de ce naşte la stat/ privat. Sau cum vrea să nască, natural/cezariană? Are de gând să alăpteze sau să-şi hrănească bebeluşul cu formulă?

Fiecare femeie are dreptul să aleagă cum şi unde naşte, fără să dea explicaţii sau să se simtă vinovată legat de deciziile ei. Nu toate femeile pot naşte natural, nu toate vor asta. Şi e în regulă, e absolut în regulă să facă fix cum doresc ele.

E vital ca femeia să între în sala de naşteri împăcată cu decizia pe care o ia, e important să nu se simtă vinovată nicio clipă şi doar să trăiască intensitatea momentului.

N-o speria! Nu-i spune că greul începe după sarcină, că n-o să mai doarmă niciodată, că o să mănânce în picioare şi doar pe fugă, că viată ei s-a terminat şi că toată casa îi va mirosi veşnic a pipi. Nici că nu va mai arăta niciodată ca înainte. V-a descoperi singură în curând ce înseamnă viaţa cu un bebeluş şi momentele frumoase o vor ajuta să treacă peste cele grele.

Nu intra în detalii despre cât de tare doare. Travaliul sau recuperarea după cezariană. S-a informat, a citit şi a văzut toate filmuleţele alea de pe Youtube. E speriată şi fără să pui tu paie pe foc.

Lista poate continuă la nesfârşit, oamenii fac tot timpul remarci neplăcute şi pun întrebări nepotrivite femeilor însărcinate, dar eu mă opresc aici.

Te rog doar să laşi gravidă în pace, nu o mai speria!

Pe tine ce te întrebau oamenii când erai însărcinată? Ce sfaturi prieteneşti primeai?

P.S. “Dosar de Mamă” e şi pe Facebook 🙂

Început de drum

1

Când ne-am întors din concediu, înainte de Crăciun, M mi-a sugerat să fac un test de sarcină. Era adevărat că ne doream amândoi şi plănuisem un bebeluş, făcusem şi vizita medicală cu câteva luni înainte, însă totuş,o asemenea perspectiva părea destul de îndepărtată în viitor.

Aşa că m-am distrat şi mai tare când M a argumentat de ce-mi sugerează testul. “Ozzy ştie că eşti însărcinată, mi-a spus mie, te miroase de când ne-am întors. Nu vezi că tot pe la burta şi fundul tău adulmecă?”

Trebuie să recunosc că l-am bănuit pe M de o uşoară insolaţie, febră, ştiu eu, o fi dat cu capul de tocul uşii. Ozzy e ciobănescul nostru german negru, un bezmetic care ne roade trandafirul din curte, papucii, sapă gropi în toată curtea, răspunde la comezi când are chef şi pupă pe oricine vine în vizită. Serios, cum ar putea el să ştie dacă-s eu gravidă, mă întrebam.

Am făcut totuşi testul, doar n-o să-i spun bărbatului c-a luat-o pe arătură, că un câine nu îi poate zice nimic, cu atât mai multnu-i poate spune că uterul meu începe să sufere modificări şi se pregăteşte să primească chiriaş.

Negativ, testul era negativ. Recunosc că am încercat o uşoară dezamăgire, deşi nicio clipă nu crezusem că aş putea fi însărcinată.

După primul test, nu m-am mai putut gândi la altceva. Dacă totuşi eram? Dacă?

Aşa că am mai făcut unul. Pe care n-am ştiut prea bine să-l citesc. Pe cutie scria ca pentru proşti: o liniuţă nu sunteţi însărcinată, două liniuţe sunteţi însărcinată. Dar pe testul meu apărea o linie. Una clară. Şi încă un soi de umbră în locul celeilalte liniuţe, abia vizibilă.

Am stabilit ca o expertă în ale testelor, că nu sunt însărcinată şi am decis să închei subiectul ăsta.

Însă dau şi testele astea un soi de dependenţă, altfel nu înţeleg de ce în ultima zi a anului m-am oprit în prima farmacie, de unde am cumpărat încă două teste. Nu de alta, dar să fiu sigură de data asta.

Sigură am fost, da. Sigură că nu văd bine. Două teste cu câte două liniuţe de-un roşu aprins îmi confirmau ipoteza lui Ozzy. Eram într-adevăr însărcinată. N-am leşinat, n-am strigat în gura mare, n-am ţopăit într-un picior, n-am auzit clopoţei angelici, nici trâmbiţe n-au cântat cât m-am holbat surprinsă la ele. Am primit vestea cu un calm ce nu mă caracterizează.

M a primit vestea stând jos, zâmbind timid, liniştit şi privindu-mă în ochi puţin mirat. Cum Ozzy ştia deja, nu ne-am mai complicat să-i spunem ceva, l-am scărpinat între urechi şi am plecat să cumpărăm bere fără alcool pentru revelion.

Aşa începe povestea ei. Povestea unei flori. Una de Iris.

La voi cum a fost?
P.S. “Dosar de Mamă” e şi pe Facebook