De unde să știu eu cum să cresc copii, dacă ei n-au venit pe lume împreună cu un manual de crescut copiii? Unul în care să scrie negru pe alb ce și cum să fac ca să nu-i stric. Ce simplu ar fi! Și ce greu e să înveți fără manual.

Cât de greu mi-a venit să le dau voie să facă lucrurile care mie nu-mi erau permise în copilărie. Să întrerupă conversații. Să gătească cu mine și să murdărească toată bucătăria. Să plângă aparent fără motiv. Să facă mofturi la mâncare. Să pună o grămadă de întrebări. Să spună nu. Să comenteze. Să mă contrazică. Să facă scene în public.

De unde să știu eu, dacă copilăria pe care o trăiesc ei acum, mie îmi este străină? Dacă instinctele îmi spun ceva, iar creierul altceva? Câteodată le ascult pe ele, altădată pe el, uneori le încurc și iar mi se face teamă c-o să-i stric. C-o să greșesc iremediabil, iar ei doar asta o să își amintească. Greșelile mele, sau pe mine bâjbâind mereu după soluții, alegând prost pentru ei uneori.

De unde să știu eu că ce fac e bine? De unde atâta curaj să cresc copii? Sau poate se numește înfumurare, nu curaj. Să îmi imaginez că știu cum să modelez minți, să plantez idei în creierașe mici, să predau lecții despre siguranță, despre lume și despre viață? Cine mă cred eu, mă rog?

Mă simt de parcă aș face școala de crescut copii la seral. Una la care ba profesorii nu vin la ore, ba mai chiulesc și eu uneori. Iar manualelor le lipsesc pagini și eu mi-am uitat tema acasă, colegul meu de bancă nu mă lasă să copiez de la el și mi-e teamă c-o să rămân corijentă, poate chiar repetentă.

– Stai jos, n-ai promovat la crescut copii, fă bine și pune burta pe carte dacă vrei să nu-i strici pe-ai tăi.
– Nu vreau să-i stric, sigur că nu vreau, dar uite, lipsesc pagini din manual, cum să învăț în condițiile astea?
– Improvizează, asta să faci.
– Dar numai asta fac de când i-am născut, improvizez. Și mă rog neîncetat să nu greșesc prea tare. De asta venisem la școală de crescut copii, ca să nu mai fiu nevoită să improvizez.
– Ei bine, aia e. Descurcă-te!

Dar de unde să știu eu dacă chiar mă descurc? De unde să știu tocmai eu?

Dosar de Mamă e și pe Facebook