– Mama, ție îți place că ești femeie?
– Da.
– N-ai fi vrut să fii bărbat?
– Nu, Iris, chiar deloc.
– De ce, mama?

– Păi e simplu. Pentru că dacă n-aș fi fost femeie, nu v-aș fi putut purta în burta mea sau simți loviturile de piciorușe când eram gravidă. Nu v-aș fi putut naște și n-aș fi auzit primele voastre țipete. N-aș fi trăit beția primelor zile cu voi și tot ce a urmat mai apoi. N-aș fi ținut niciodată la sân un copil. Din sânii mei n-ar fi curs niciodată lapte care să vă hrănească. N-aș fi învățat să fiu mamă.

Îmi place să fiu femeie pentru intuiția feminină care a venit la pachet cu genul căruia îi aparțin.

Pentru că oamenii pe care îi admir cel mai mult pe lume sunt femei. Mama și sora mea.

Pentru că datorită altor femei, astăzi am dreptul să aleg ce să fac cu corpul meu, cum să mă îmbrac, să spun ce gândesc, am dreptul la educație, libertate și drept de vot.

Pentru că sunt puternică și am curajul de a mă arăta lumii așa cum sunt, fără să-mi fie vreo clipă rușine cu mine.

Pentru că femeile sunt iubire. Femeile cu care am decis să mă înconjor sunt iubitoare, se sprijină reciproc și nu se judecă una pe cealaltă. Iar în situații de criză, femeile se pot baza pe alte femei.

Pentru că femeile sunt fragile, iar fragilitatea asta nu este o slăbiciune. E o calitate. Deși mulți uită asta.

Pentru că mi s-a dat șansa să fiu fiică, soră, soție, mamă, prietenă, mătușă, fină, noră și cumnată.

Pentru toate astea îmi place să fiu femeie. Grasă, slabă, cu păr creț, mioapă, cu adidași sau tocuri, vânzătoare sau avocat, măritată, divorțată, lesbiană, fumătoare, guralivă, introvertită, oricum ar fi, femeia trebuie să fie stăpână pe viața și corpul ei.

Nimeni nu are dreptul să îți ceară să fii altfel sau altceva decât ceea ce ești deja. Ești frumoasă și unică, la mulți ani!

Dosar de Mamă e și pe Facebook