Cea mai importantă lecție

Deși a nins toată noaptea, de dimineață abia dacă aveam puțină zăpadă prin curte. Chiar și așa, am ridicat jaluzeaua și m-am bucurat de căderea fulgilor. Apoi s-a trezit Iris și s-a lăsat cu țipete de bucurie. Spre deosebire de mine, ea n-a văzut decât partea bună a lucrurilor, adică faptul că este zăpadă, nu puțină sau multă, ci pur și simplu că este.

A ieșit afară imediat după micul dejun, deși bătea un vânt rece și era noroi pe alocuri. Mă uitam la ea pe geam, cum statea cu capul dat pe spate și cu limba scoasă, lingând toți fulgii care-i cădeau în gură. Câtă bucurie, câtă fericire să danseze printre fulgi și să se joace cu mâna aia de zăpadă depusă în curte. A făcut bulgări mici pe care i-a aruncat lui Ozzy, a gătit cu zăpadă, a reușit să se distreze o oră cu puținul ăla pe care ea l-a găsit suficient.

Am primit-o înauntru cu un ceai de tei cald, îndulcit cu miere. Primul ceai de tei pe anul ăsta, din florile pe care le-am cules împreună cu ea la sfârșit de iunie. N-avem decât câteva, așa că le păstrăm pentru ocazii speciale. A luat cana cu ceai, prima dată a mirosit licoarea, apoi a băut-o pe toată cu sorbituri mici și pofticioase.

Pentru că Zmeu se juca singur, ea s-a cuibărit în brațele mele, iar eu am alintat-o și dezmierdat-o încet, apoi i-am șoptit la ureche dulcegării, atât timp cât a vrut să stea acolo.

– Sunt fericită, mama. Oare de ce sunt fericită, așa deodată?
– Probabil pentru că te simți iubită și în siguranță.
– Poate. Asta e una din zilele pe care cred că o să le țin minte și când o să fiu mare. Mă miră, că e o zi obișnuită, dar eu sunt foarte fericită.
– Poate că nu e chiar obișnuită. E posibil că ai învățat să te bucuri de lucrurile mici. De ninsoare, de zăpadă, de un ceai bun, de un moment special doar cu mama ta.
– Chiar?
– Da. Și să știi că asta e cea mai importantă lecție pe care o poți învăța.
– De ce?
– Pentru că lucruri mici ni se întâmplă tot timpul, pe când cele extraordinare sunt rare. Dacă nu știm să ne bucurăm de cele mici și le așteptăm mereu pe alea ieșite din comun, atunci nu prea mai apucăm să fim fericiți.
– Păi da, azi am avut zăpadă mică, un ceai mic și o giugiuleală scurtă cu tine. Aaa, și încă ceva care mă face fericită.
– Ce?
– Un frate mic.

Dosar de Mamă e și pe Facebook

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.