Mi s-a zis de câteva ori că pe blogul ăsta ar trebui să-mi văd de crescut copiii și nu să fac politică. Iar răspunsul meu a fost mereu acela că asta fac, îmi cresc copiii, ba mai mult, vreau să-i cresc aici, acasă. Cred că înainte să sting lumina și să plec, înainte să mă plâng că lucrurile nu merg, am datoria să pun umărul ca schimbarea aceea pe care mi-o doresc să devină realitate. Asta simt.

De aceea îi voi îndemna întotdeauna pe cei care îmi citesc blogul să iasă la vot. Plânsul și înjuratul pe Facebook că totul în țara asta e de cacao nu schimbă nimic concret. Singurul care poate schimba ceva este votul. Știu, of, cât de bine știu că vă e silă să tot auziți că schimbarea vine. Că n-o să mai dați șpagă la doctor, că n-o să mai stați blocați în trafic când mergeți la munte, că educația copiilor voștri e în mâinile unor oameni competenți.

Știu, pentru că și eu m-am săturat. Dar exact pentru asta o să ies la vot. Deși strada mea e plină de noroi și va trebui să merg singură cu copiii. Însă aș merge și dacă ar fi viscol și dacă ar trebui să mă duc cu șapte copii, nu cu doi.

Scaunele din Parlament vor fi ocupate indiferent că ne anulăm noi voturile sau că desenăm pe buletinul de vot o căsuță în care scriem “Michael Jackson” și-apoi punem șmecherește ștampila acolo. Indiferent că ne supărăm noi și alegem să nu mai ieșim la vot că “oricum toți sunt o apă și un pământ”. Iar ocupanții acestor scaune își vor odihni fundurile acolo timp de patru ani. Știți cât ne cresc copiii în patru ani? Mult. De exemplu, peste patru ani Zmeu va fi și el la școală.

Așa că nu, n-o să las ocazia asta să treacă aiurea. Voi ieși la vot și vă îndem și pe voi s-o faceți.

Dosar de Mamă e și pe Facebook