Iris a primit cartea de la o prietenă specială când a împlinit șase ani, așa că a vrut să o citim imediat ce Zmeu ne-a dat ocazia. Ne-a prins pe amândouă chiar de la primele pagini, pentru că e o poveste care ia cititorul de mână și îl trece prin toate stările posibile, doar pentru a-l conduce către singurul adevăr care contează: acela că până și o inimă de porțelan poate învăța ce dar prețios este iubirea, acesta fiind fără dubiu cel mai mare adevăr dintre toate câte există.

Edward este un iepure de porțelan foarte iubit de o fetiță pe nume Abilene. Micuța îi poartă o dragoste pură și sinceră, îngrijindu-l cu tandrețe copilărească, însă Edward nu simte la fel pentru ea. El ia totul ca pe ceva dat și nici măcar nu îi trece prin cap că i-ar datora fetiței ceva în schimb.

Singura care pare să observe relația neechitabilă dintre cei doi este bunica lui Abilene, chiar cea care dăruise iepurele fetiței. Ba chiar îl admonestează pe Edward, aruncându-i o privire plină de reproș și zicându-i o singură propoziție: mă dezamăgești. Iar pentru a afla de ce bunica e dezamăgită de iepure, acesta va fi obligat de împrejurări să parcurgă o călătorie neașteptată, una care va cuprinde experiențe dureroase, singurătate, care va aduce alinare unui copil bolnav, niscaiva haine femeiești, cântece, vagabondaj, și încă multe altele.

Însă cel mai important drum pe care Edward îl parcurge până la final, va fi acela în care va descoperi iubirea din propria sa inimă.

Este o carte cu încărcătură morală puternică, o carte pe care vă încurajez să o citiți musai copiilor.

“Edward știa cum e să repeți iar și iat numele celor pe care i-ai lăsat în urmă. Știa cum e să-ți fie dor de cineva. Așa că asculta. Și în timp ce asculta, inima i se deschidea largă și apoi și mai largă.”

Dosar de Mamă e și pe Facebook