Ce mă bucură zilele astea

În contextul pandemiei, am renunțat la multe și am ales să stăm cât mai cuminți. Nu ieșim decât rar, dar avem noroc că putem sta în curte de dimineața până seara dacă dorim. Îmi lipsesc multe și încerc să nu mă gândesc prea tare la cum vor arăta următoarele luni, mai ales cum va fi pentru Iris la școală. Mi-e foarte dor de ai mei, mi-aș fi dorit să ne putem vedea.

Au rămas totuși lucruri care încă mă fac să zâmbesc:

Mirosul cafelei și prima gură de cafea.

Când Zmeu face un pârț mic și noi toți trei râdem până ne dor burțile.

Răcoarea serii după o zi caniculară.

Că pe strada noastră noaptea nu se aud mașini, ci păsări de noapte și greieri.

Când mă simt curată după duș.

Când toată familia mănâncă ce am gătit fără să comenteze.

Mirosul de tei.

Când citesc o carte bună.

Când pot face baie singură.

Sunetul ploii.

Așternuturile proaspete pe pat.

Să-mi afund picioarele goale în nisip.

Să țin un bebeluș în brațe.

Cartofii prăjiți.

Apă rece când mi-e sete.

Pepene zemos și dulce.

Sosul iute.

Când încolțește ceva plantat de mine.

Mutrele copiilor mei odihniți, proaspăt treziți din somn.

Când îmi iese perfect o rețetă.

Mirosul de pământ reavăn.

Hainele aranjate frumos în dulap.

Să stau în dreapta lui M când conduce.

Să o țin de mână pe Iris când ne plimbăm.

Râsul lui Zmeu.

Roșiile de grădină.

Cum arată Zmeu când aleargă, îmbrăcat doar cu scutec.

Cum se așează Zmeu fix pe cartea în care se uită Iris, exact ca un mâț curios.

Playlist-urile de pe Spotify.

Să o privesc pe Iris pe furiș în timp ce-i citesc.

Mereu există asemenea lucruri, le las aici ca să-mi amintesc cum a fost, atunci când nebunia asta va fi istorie.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.