Gărgărița și musca

În timpul izolării mi-am dat seama că Iris aduna gărgărițe de pe câmp și le omora. Adică nu intenționat, să ne înțelegem, dar le băga să înoate în piscine improvizate, le călca sau le rupea aripioarele din neatenție. Am luat-o atunci la bani mărunți și i-am făcut morală serioasă. I-am zis că fiecare ființă are dreptul la viață, și că, măi Iris, doar pentru că suntem mai mari decât o gărgăriță, nu înseamnă că avem voie să-i facem rău, ne-am înțeles?

După discuția asta, nu le-a mai omorât, ci le-a făcut locuințe frumoase în borcane cu capace găurite, decorate cu petale de maci, frunze și alte flori de câmp. Apoi, cu o grijă adorabilă, le elibera în iarbă. Așadar a priceput mesajul, m-am liniștit.

Azi, vânam o muscă prin casă. Urăsc cu patimă muștele. Sunt murdare, bâzâie pe unde nici n-aș vrea să știu, groaznice făpturi, vă spun. Așa că mă țineam după ea, așteptând să se așeze undeva ca să o caftesc. I-am fript un plici peste ochi, iar ea, musca, și-a dat sfârșitul căzându-mi la picioare. Victorie!

– Mama, ce ai făcut? m-a luat la rost imediat o voce mică și ascuțită.
– Am prins musca. Ha!
– Adică ai omorât-o? m-a întrebat Iris, lungind ultima vocală.
– Păi, da.
– Vai, mama, cum ai putut să faci așa ceva?
– Ei, n-ai văzut? Plici și gata, kaput musca.
– Nu ai zis tu că orice ființă are dreptul la viață?
– Am zis draga mamii, dar stai puțin, că nu-i același lucru.
– Cum așa?
– Gărgărițele sunt foarte drăguțe. Chiar cochete, îmbrăcate așa în roșu cu buline negre. Și nu fac rău nimănui. Pe când muștele sunt înfiorătoare. Bâzâie răhăței și gunoaie, apoi dacă ne intră în casă, se așează pe mâncare. Acum nu știu ce părere ai tu, dar eu mâncare bâzâită de muște care au stat moț pe un răhățel, n-o să mănânc. Nu domnule, nu și pace.
– Aha, bine, înțeleg asta. Dar puteai să faci o capcană, să o prinzi și să-i dai drumul. Cum fac eu cu gărgărițele. Nu s-o omori.
– Muștele nu-s chiar ușor de prins. Adica atunci când o prinzi înseamnă ca gata, ai prins-o de tot.

Se înmoaie toată și îmi zice cu vocea stinsă:
– Nu te-ai gândit că poate are și ea o mamă care o așteaptă acasă?
– 👀
– Și că acum o așteaptă degeaba, pentru că tu ai omorât-o?
– 👀
– Biata muscă, închide ea discuția și îmi aruncă o ultimă privire plină de reproș.

Ce să zic, să-mi fie învățătură de minte. Știe careva cum se face capcana pentru muște bune de eliberat?

Dosar de Mamă e și pe Facebook
Foto: Pixabay

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.