Poate că inima unei mame e făcută din bezea roz. Moale și pufoasă ca un norișor. Uneori arată ca o vată de zahăr cu aromă de zmeură. Copiii rup bucățele din ea și le îndeasă în gurile lor mici și lipicioase.

Pe mamă o doare inima ei roz, când degețelele mai desprind din ea câte puțin. O doare, dar nu se supără, îi lasă pe cei mici să mai ia cât au nevoie, până când se satură. Inima unei mame e bună. Roz, dulce și miroase a caramele.

Copiii știu și ei cum stă treaba. Au înțeles că e o vată de zahăr sau o bezea magică. Nu se termină niciodată, oricât ar gusta din ea și nu își pierde nicicând culoarea sau aroma.

Când sunt bolnavi, hap, înghit o bucățică și se fac bine. Când sunt triști, hap, încă una și răsare soarele. Când își zdrelesc pielea de pe genunchi, hap hap și orice durere devine praf în vânt.

E puternică inima unei mame. Deși constant se rup bucățele din ea, e cea mai vajnică inimă din câte există pe pământ.

Bum-bum, bum-bum, bate inima unei mame. Iar în jurul ei miroase doar a zmeură și a caramele.

Dosar de Mamă e și pe Facebook