– Mama, cât o să stai la spital când o să-l naști pe Zmeurică?
– Cred că trei sau patru zile, puiule.
Își frământă degetele.
– Eu atunci o să fiu îngrijorată.
– Irisule, tu nu vei rămâne singură. Cu tine vor fi bunicii și tata, așa că nu trebuie să te îngrijorezi.
– Nu, mama, îmi fac griji pentru tine. Dacă o să te doară? Ce-o să faci acolo singură?
– Păi probabil că chiar o să mă doară, însă fix de-aia voi sta în spital, pentru că acolo sunt oameni care pot avea grijă de mine. Și nu voi fi singură, ci cu Zmeurică. În plus, o să veniți și voi să ne vizitați.

– O să te doară tare?
– Nu foarte tare. Ca atunci când te–ai dat tu pe tobogan și te-ai lovit la genunchi, mai știi? Când vreo două minute n-ai mai putut să mergi, dar apoi ți-a trecut. Așa o să fie și la mine.
– Dar pe tine o să te doară burta, nu genunchiul.
– Exact. Puțin, apoi o să–mi treacă și mie.
– Doctorul tău, ăla la care am fost și eu o să aibă grijă de tine?
– El o să mă ajute să-l nasc pe Zmeu, dar apoi alți doctori or să mă îngrijească.
– Pe ăia nu-i cunoaștem.
– Nu, dar sunt sigură că sunt foarte pricepuți.

– Și de Zmeurică tot ei o să aibă grijă?
– Pentru el vor fi alți doctori.
– Unii pentru mame și alții pentru copii?
– Da.
– Dar eu tot o să mă îngrijorez.
– E în regulă, o să vii să ne vezi și atunci o să te convingi că suntem bine, da?
– Da. Trei zile sunt multe, mama?
– Nu chiar, puiule. Trei zile trec repede, că un vis. O să mergi la grădi, o să te joci cu bunicu, poate o să faceți gogoși cu bunica, ba puteți merge chiar la înghețată împreună sau în parc. O să treacă imediat.

– Bine, mama. dar eu tot o să–mi fac griji.
– Știu, puiule. Te iubește mama.
Mi se lipește de burtă și o mângâie.
– Ba eu mai tare. Până la stele și înapoi.
Am genunchii de gelatină și ochii umezi. Iar inima, inima îmi bubuie puternic în piept.

“Dosar de Mama” e si pe Facebook