Plănuiam să fac o ciorbă de pui cu legume. Una din–aia albă, în care spre sfârșit adaugi smântână cu gălbenuș, nici nu știu exact dacă se numește rădăuțeană sau a la grec. Așa că, după ce-am lăsat-o pe Iris la grădiniță, m-am dus să–mi cumpăr ce-mi lipsea din frigider pentru ciorba asta. Adică niște țelină și o legătură de pătrunjel verde.

La standul cu legume, pătrunjelul ședea ofilit într-o cutie de carton, așa că l-am întrebat pe băiatul care aranja acolo produsele, dacă n-au cumva vreo legătură mai proaspătă. S-a uitat la cutia de carton, apoi m-a măsurat pe mine cu privirea și mi-a zis, pe un ton destul de nepoliticos:

• Nu, pătrunjel nu mai avem deloc.

La auzul acestei vești, am luat rapid una dintre legăturile jerpelite, cu gândul că, decât deloc, mai bine una așa ofilită, decât fără ciorbă, mai bine cu. M-am gândit și răzgândit dacă să-i spun tânărului nepoliticos vreo două, apoi am plecat acasă.

Am fiert carnea, am tocat legumele, am făcut totul ca o gospodină ce mă aflu. La sfârșit am amestecat smântâna  de gătit cu gălbenușul de ou și-un polonic de ciorbă, apoi am turnat totul, cu ditamai dibăcia, înapoi în oală.

Chiar înainte să opresc focul, m-am apucat de tocat pătrunjelul meu ofilit, care parcă se mai înviorase nițel după ce-l așezasem într-un pahar cu apă.  Și-n timp ce tocam eu așa, mi-am dat seama că miroase parcă diferit. Că parcă nu așa miroase de obicei. Însă parcă nu-mi era un miros străin, totuși. Sigur că nu, pentru că nu era pătrunjel, ci leuștean.

Ce să zic, m-am bucurat că mă razgandisem și  nu i-am zis vreo două băiatului care aranja legumele în supermarket. Și da, am făcut ciorba așa, cu leuștean. N-a fost rea deloc 🙂

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook