Baticele

DSC_0773

Pe cel alb l-ai purtat la ziua lui M. Când am fost cu toții -l vedem zburând în avionul ăla mic. Atunci când ai împărțit cu Iris o înghețată. Când ne-am uitat împreună la Cenușăreasa și ai adormit cu capul pe umărul lui bunicu. Când am fost în vizită și ai făcut borș de pește. Când la plecare ne-ai condus și te-ai așezat în mașină, lângă Iris, pentru încă un pupic, tare greu îți era te desparți de ea. Baticul alb cu flori îl purtai atunci. Nu trebuie mi închid ochii -mi amintesc.

Te văd aievea, râzând. Și-mi amintesc mereu mi-ai spus odată: “ nu duceți la culcare supărați niciodată. nu vă spuneți vorbe grele înainte dormiți“. Îți stătea foarte bine cu baticul ăsta alb cu flori. Acum îmi pare rău nu ți-am zis. Probabil ai fi râs cu poftă  și apoi ți l-ai fi aranjat puțin pe cap.

Cu cel roșu te-am văzut de multe ori. Îi plăcea foarte tare și lui Iris. Bunica cu batic, așa spunea și încă mai zice așa când vorbește despre tine. Parcă știe și ea ai așteptat-o ani de zile și atunci cand a venit, ai iubit-o cu toată inima.

Baticul verde l-ai purtat la botezul lui Iris. Când o țineai în brațe și te uitai la ea ca la o icoană. Când ai adus cu tine plapuma pe care ai folosit-o cu M, când era si el bebeluș. O  voi păstra și eu, așa cum ai păstrat-o și tu. Și o voi da și eu mai departe, când o veni vremea.

Baticul maro l-ai purtat când adunai roșii cu Iris în grădină, când o luai pe sus dacă se speria de găini și rațe. Iar pe cel vernil îl purtai ultima dată când te-ai jucat cu ea, ultima dată când v-ați plimbat ținându de mână.

Acum, baticul cel alb și baticul cel roșu sunt ale mele. Le-am vrut pentru mine. Le-am ales din toate baticele pe care le-ai purtat de-a lungul vremii. Tot timpul ăsta în care m-ai iubit ca pe al cincilea tău copil. Am scos baticele din rucsac și le-am lăsat la vedere, încă nu le-am pus în dulap. O le port la iarnă, la gât, în loc de eșarfă. O le port când o bată aprig vântul, iar ele o încălzească. Și cel alb, dar și cel roșu.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Leave a Reply