Când ai musafiri nepoftiți

iun4 (11)

De ceva vreme, am observat sub acoperiș, undeva într-un colț, e o găurică în peretele exterior al casei. Asta n-ar fi o tragedie, lucrurile se repară, însă găurica respectivă e mânjită cu găinaț și niște vrăbiuțe gălăgioase își cam fac veacul pe-acolo. Ia uit eu cu ceva mai multă atenție, parcă ceva nu-i bine acolo, mi-am zis. Și m-am tot holbat la găurica aia, până am văzut o vrăbiuță intrând acolo. Șoc și groază, avem chiriași care nu plătesc chirie. Cum naiba or fi intrat acolo? Și cel mai important, cum le scoatem?

I-am spus lui M, m-am plâns, m-am tânguit, uite ce găurică e acolo, intră și ies vrăbiile fără le pese eu perpelesc aici, uite și peretele casei cum e tot murdar cu răhățel de vrăbiuță. Hai, măi M, hai băiatule, ceva și alungă zburătoarele alea de-acolo. Imagineza-ți ce mizerie o fi în găurica aia, cine știe ce ciugulesc ele acolo, cade casa peste noi, aoleu și vai de mine, ceva!

M a pus mâna streașină la ochi, s-a uitat și n-a zis nimic. Nimic, nici un sunet. Nici rezolvă, dar nici nu. Și pe principiul ăla, cum pe bărbat nu trebuie -l stresezi toată ziua spunându-i ce are de făcut, mi-am mușcat limba și n-am mai insistat.

Până când s-a umplut cu găinaț alb-verzui și trotuarul de sub găurică. Așa că ieri iar am început jelesc: Repară, repară, repară, repară, repară odată! M iar a pus mâinile streașină la ochi și iar s-a uitat în sus la găurică. Vrăbiuța intra și ieșea, fără se sinchisească de faptul o muiere se agită tare, acolo jos. S-a uitat M la vrăbiuțe și apoi la mine, a coborât mâna de la ochi și-a zis calm:
– Au pui acolo. Din cauza asta nu am reparat. Dacă repar gaura, puii mor. Ai răbdare învețe zboare și rezolv, bine?

Am pus și eu mâna streașină la ochi și iar m-am uitat la dunga cu răhățel de pe perete. Vrăbiuța ciripea și zbura nestingherită de colo-colo. Am oftat, m-am uitat la M și-am zis:
– Bine.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

33 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.