Se întoarce morocănoasă de pe-o parte pe alta. Nasul îi e ca un borcanaș. E înfundat și o deranjează. Un acces de tuse îi scutură tot corpul și o face să se ridice în fund. Scâncește cu ochii închiși și întinde brațele, căutându–mă. O iau și o mângâi pe spate.

– Mama e aici. Sunt aici. Liniștește-te.

Plânge zgomotos, mă împinge și apoi se freacă furioasă la nas. Încă n-a deschis ochii, îi e foarte somn, dar răceala asta nenorocită n-o lasă să se odihnească. Îi ridic perna și o așez cu capul cât mai sus, ca să poată respira mai ușor.

Tușește și se îneacă, plânge și-i curge nasul, se agață de umărul meu și mă strigă cu glas răgușit. O iau pe sus și o plimb așa prin cameră, până simt milioane de ace în brațe. Îi cânt la ureche un cântecel inventat de mine când ea încă era bebeluș.

– Te iubește mama
Te iubește tata
Te iubesc bunicii…

Ascultă cum îi șoptesc cuvintele în ureche și simt cum corpul i se înmoaie în mâinile mele. O întind în pat și mă cuibăresc lângă ea, cântând mai departe. Te iubește mama….

Tușește din nou și plânge înfundat. Mă întind pe spate și o îndrum să–și așeze capul pe pieptul meu. Urechea ei e lipită acum exact de locul în care–mi bate inima. Se relaxează imediat și închide ochii. Adoarme in sfârșit, cuibărită la pieptul meu, cu inima mea cântându-i în ureche cel mai vechi și plin de iubire cântec de leagăn: bum-bum, bum-bum, bum-bum.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook