Shitmom

1 (102)

Mama, fac pișu.
uit la ceas cu ochii mijiți. Arată ora 05:30. ridic cu greu și frec la ochi. Iris e zâmbitoare și proaspătă ca o panseluță. O duc la baie și vorbește întruna. E prima noapte din ultimele când dorm cât de cât decent, fără s-o port pe Iris în brațe. Mi se închid ochii de oboseală, aș vrea să mai dorm. Ne întindem în pat și ea trăncăne într-una.

Iris, te rog dormi. Mai avem încă două ore până trebuie ne trezim.
– Dar vreau ți fac o omletă cu sclipici puțin puțin și dup-aia culc.
– Nu, mulțumesc. Te rog te culci acum.
– Atunci îți fac o salată cu căpșuni și cu oțet.
Iris, nu glumesc. E 05:30, sunt foarte obosită, iar tu azi mergi la grădiniță. Culcăte. Nu e negociabil!
Mama, dar iar fac pișu.

O bănuiesc trage de timp, dar ridic iar și o duc la baie. Nu-s prea veselă. Surprinzător, face. Ne întindem din nou în pat. Se foiește întruna și se tot mută dintr-o parte în alta. Încep enervez. Nu vreau decât dorm. E aproape 06:00 deja. vrea măcar o dată, când sunt frântă, înțeleagă și ea nevoile mele. Nu mai gândesc logic. Vreau se oprească din vorbit și frichinit. se culce odată.

Mama, iar fac pișu.
Hai, măi Irisule. E imposibil trebuiască mergi din nou. Du-te, te rog singură de data asta.
Se uită la mine lung, dar se duce la baie. Aud capacul, apoi aud cum târâie inaltatorul, trage apa, ridică robinetul și se bălăcește. Deja mi-e clar ea n-o mai adoarmă. Dar eu putea dormi și-n picioare, zău. gândesc cu îngrijorare cum o reziste la grădiniță până la ora de somn. Vine în pat lângă mine și începe gâdile. Are chef de joacă. Dar eu nu am, eu vreau doar dorm. Merit și eu un somn bun după atâtea nopți de veghe, gândesc.

Mama

O repezesc fără drept de replică:
Iris, gata. Dacă tu nu vrei mai dormi, n-ai decât faci altceva. Dar eu trebuie dorm, înțelegi? Sunt foarte, foarte obosită. Te rog lași în pace. Joacăte, ce vrei tu, dar lasă dorm.

Văd cum buza de jos îi tremură puțin, dar se duce se joace. Evident nu mai pot adormi, pentru perna mi-e acum presărată cu praf de vinovăție.

În drum spre grădiniță Iris îmi spune:

Când ajungem, vreau merg direct la baie. Fac pișu.
Ridic o sprânceană. Cam mult pișu în dimineața asta.
Mama, nu mai pot ține, nu simt bine, ia în brațe. Ajung cu ea în brațe la grădiniță, o duc la baie și se dezlănțuie jihadul.
usturăăăăă. doareeeee.
Scenariul se repetă după două minute, iar doare, iar ustură.

lovește în moalele capului. Copilul meu nu s-a trezit la 5 dimineața ca mi facă mie în ciudă, sau ca nu lase dorm mai mult. Copilul meu e bolnav, iar eu am ignorat semnele pe care mi le-a dat dis-de-dimineață. Am fost mai preocupată de faptul voiam dorm. Ba chiar am certat-o. Atât m-a dus capul. Atât am fost în stare fac. E una din zilele în care nu mi-am ascultat instinctul. Una din zilele în care n-am fost o mama prea bună. Una din zilele în care am fost o shitmom. Și nu, nu-s deloc mândră de mine.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

84 Shares

Leave a Reply