Ce-o să spună lumea dacă fiică–mea nu împarte?
Ce-o să spună lumea dacă urlă și se tăvălește pe jos?
Ce-o să spună lumea dacă poartă aceeși pereche de colanți de trei zile, pentru că refuză să-i mai dezbrace?
Ce-o să zică lumea când o să vadă că n-o pot potoli într-un loc public?
Ce-o zică lumea când îi deranjează pe alții?
Ce-o să zică lumea dacă îmi cresc copilul singură?
Ce-o să spună dacă am divorțat?
Ce-o să spună dacă vreau să mă întorc la muncă mai devreme?
Ce-o să zică lumea dacă nu-mi alăptez copilul?
Ce-o să zică lumea dacă încă îl alaptez și la doi ani?
Ce-o să zică lumea dacă mă sfidează copilul în public?
Ce-o să zică lumea că fac copil aproape la 40 de ani?
Ce-o să zică lumea că încă mai dorm cu copilul?
Ce-o să zică lumea dacă nu mai vreau alți copii?
Ce-o să creadă lumea dacă cu fac 437855 de activități cu copilul?
Lista asta poate continua până umplu nșpe pagini, dar cred că I made my point destul de clar. Să ne înțelegem, treaba asta cu “ce-o să creadă/ spună/ bârfească lumea” e toxică în general, nu face bine nimănui. Nici celui care e judecat, dar nici celui care judecă. E posibil ca atunci când ești mamă, mai ales în primele luni, să vrei să faci totul perfect. Ca la carte, cum s-ar zice. Lasă–mă să te scutesc de o durere mare în fund și să–ți spun de pe-acum că n-o să poți face niciodată totul perfect! Punct.
Întotdeauna vor fi mame care vor face lucrurile altfel decât le faci tu, mame pentru care prioritățile vor fi altele decât ale tale, mame care își vor crește copiii așa cum vor crede ele că e mai bine. Avem personalități diferite, trecuturi diferite, vieți diferite, e firesc să ne creștem și copiii în moduri diferite. Mamele au resurse diferite, capacități, conjuncturi și temperamente diferite, fiecare ia decizii în baza a diferiți factori.
Când îți bați capul prea tare cu ce gândesc ceilalți despre cum îți crești tu copilul, poți ajunge să te simți izolată. Iar izolarea asta nu aduce niciodată nimic bun.
Copilului n-o să-i pese niciodată dacă poartă scutece textile sau nu, dacă îi dai doar mâncare bio sau nu, dacă îl împingi în cărucior sau îl porți în sling. Nevoile lui sunt mult mai simple de atât. Copilul tău are nevoie să fie iubit. Copilul tău are nevoie de atenție. Copilul tău are nevoie să fie ținut în brațe. Copilul tău are nevoie să fie mângâiat. Copilul tău are nevoie să-i vorbești.
Nu-ți mai complica singură viața, întrebându–te ce-o să zică lumea, căci partea asta cu crescut copii oricum e grea și fără grija asta. Iar gura lumii oricum nu tace niciodată, indiferent ce fel de mama ești, indiferent cum îți crești copilul.
