Înger

nov1 (17)

Tund iarba. Iris stă mai încolo, pe trotuar, cu degetele în urechi, nu-i place zgomotul făcut de masină. Văd că i se mişcă buzele, dar n-aud ce zice. Simt usturimea în gât şi ochi, îmi dau seama că o să izbucnesc în curând, în timp ce mirosul de iarbă proaspăt tăiată umple curtea.

Maşina de tuns se poticneşte, încerc să o împing dar nu mă mai ascultă. O smucesc cu nervii întinşi la maxim, dar ea tot se încăpățânează să nu mai înainteze. Simt cum se ridică furia în mine şi opresc maşina de tuns. Cu forță îi dau două şuturi şi apoi înjur în gura mare. O văd pe Iris cum mă priveşte fix, cu degetele încă băgate în urechi şi toată furia mea se risipeşte. Îmi pun mâinile în cap și încep suspin fără lacrimi. Mi-e teamă Iris o se sperie de mine.

Usturimea din gât e de-acum insuportabilă. Iris mă ia de mână şi mă duce spre bancă. Lacrimile încep să-mi curgă pe obraji, fără să le mai pot controla. Furia mea s-a transformat deodată în neputință şi toată durerea mi se adună udă sub bărbie.

– Mama, de ce eşti tristă?
Mă uit la ea fără să pot deschide gura.
– Mama, eşti tristă pentru că bunica s-a făcut înger?

Îmi amorțesc brațele şi lacrimile tot curg, ochii nu mă ascultă când vreau să le opresc năvala.
– Da, puiule. Din cauza asta sunt tristă.
 – Şi tata tot din cauza asta e trist?
– Da, Irisule.
– Mama, şi eu sunt tristă. Aş vrea să se transforme înapoi din înger, mie-mi place de ea aşa, fără să fie înger.
– Nu se poate, puiule. Acum ai acolo sus un înger, care are grijă de tine tot timpul.
– Pot să merg în vizită la ea? La bunica? Că mie-mi place să mă joc cu ea.
– Nu poți, gâzule, îmi pare rău.
– Numai dacă mă fac şi eu înger?
– Numai atunci. Însă tu n-o să te faci înger decât peste foarte, foarte, foarte mulți ani.
– Când o să fiu bătrână?
– Da, abia atunci.
– Atunci o să fiu şi eu bătrână şi bunica şi îngeri amândouă?

– Nu m-am gândit la asta, Irisule. Probabil că da.

Plâng liniștit, plâng până simt deocamdată durerea a amorțit.
Mama, dacă bunica e înger, înseamnă n-o s-o mai putem vedea?
Înghit în sec.
Da, asta înseamnă.
– Nu-i nimic, mama. Știi de ce?
– De ce, puiule?

– Pentru putem s-o vedem în poze, mama. Acolo încă putem s-o vedem mereu.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

109 Shares

3 thoughts on “Înger

  1. Și noi l-am pierdut de curând pe socrul meu și mi-a fost teamă reacția Elizei, pentru că ea era foarte atașată de bunicul ei.
    Dar m-a surprins foarte mult reacția ei. Inițial a plâns de câteva ori, dar apoi i-am explicat că tataie era bolnav și că acum e acolo sus la doamne, doamne și e bine nu-l mai doare buba. A înțeles mai repede de cât mă așteptam.

      • Mie îmi era teamă enorm că va plânge și va suferi , căci era foarte atașată de el.
        Sinceră să fiu această moarte ne-a luat mult prin surprindere. Nu ne asteptam nici unul. Era un om foarte puternic. 😞🙍

Leave a Reply