Trăiește!

a (118)

Zilele astea gândesc mult la moarte. La cum parcă le închide ochii oamenilor din ce în ce mai tineri. E ca o molimă. E parcă hotărâtă îndese sub pelerina ei, oameni care nu și-au terminat încă treaba pe-aici, oameni de care încă mai aveam nevoie.

Întotdeauna moartea m-a îngrozit. Am fost la trei înmormântări în copilărie, însă ca adult am evitat mai duc. Mi-e frică de ea. E crudă, rece și de prea multe ori se strecoară cu nerușinare, pe neașteptate. Niciodată însă gândul la propria-mi moarte nu m-a speriat. Până am devenit mamă. Apoi totul s-a schimbat.

Știu gândurile astea negre sunt doar rezultatul morților care se întâmplă în jur și care afectează, știu asta. Chiar dacă nu-i cunoșteam personal pe oamenii respectivi. Știu moartea e inevitabilă. Însă, la naiba, chiar trebuie -i ia pe unii înainte de vreme?

Toate astea nu fac decât mi reamintească de timpul limitat pe care îl avem aici. lucrurile nu sunt chiar în controlul nostru. următorul minut poate fi ultimul pentru oricare dintre noi. Și întreb, sinistru, dacă mâine muri, ar ști cei dragi cât de mult i-am iubit? Oare le spun asta suficient de des? Și-ar aduce aminte Iris mai mult de îmbrățișările noastre, sau de momentele când o cert? Am contribuit oare în vreun fel pozitiv la lumea în care trăiesc? Mi-e frică răspund la întrebările astea.

Prea luăm totul de parcă ni s-ar cuveni, fără dăm nimic în schimb. Prea irosim timpul aiurea. Prea uităm și pentru noi se va termina într-o zi.

Am putea în schimb ne amintim mai des viața e un dar. Bogați sau săraci, frumoși sau mai puțin, adevăratul dar care contează -l avem e viața. În viață totul e posibil, orice problemă are rezolvare, orice se poate întâmpla. Doar moartea e ireversibilă. Viața însă, ea e făcută ca fie trăită. Cât putem noi de bine.

Iubește-te pe tine, ca -i poți iubi mai apoi și pe alții. ți voie greșeșți și învață din fiecare pas strâmb pe care-l faci.

Petrece mult timp cu copiii sau cu familia. Joacăte ca un copil. Râzi ca un copil.

Ieși în natură, plimbăte, mergi pe jos.

Aminteșteți tot timpul ai motive fii recunoscător.

Ieși de pe Facebook. Închide telefonul și laptopul pentru câteva ore. Fii prezent cu totul.

Citește. Lasăți imaginația zboare printre pagini și rânduri tipărite.

Vorbește cu oamenii. Nu te baricada în tine.

Zâmbește. Doamnei de la supermarket, bătrânului din stație, zâmbește și ți se va zâmbi.

Oferăți ajutorul, fără aștepți nimic în schimb.

Scrie scrisori sau trimite felicitări.

Decât ții supărarea în tăcere, mai bine vorbește cu persoana care te-a supărat. Lămurește problema care te macină.

Acultă muzică. Dansează și cântă de parcă nu te vede și nu te aude nimeni.

Nu mai încerca mulțumeșți pe toată lumea.

Învață ierți.

Spune mai desTe iubesc!”; “Fără tine mi-e greu”; “Mi-e dor de tine“; “Mulțumesc“; Abia aștept te văd“; “Am greșit, iartă“; “Ai dreptate”; “Nu știu ce m- face fără tine“; “Te apreciez”; “Am nevoie de ajutor”; “Te rog”;

Nu mai amâna și nu mai căuta scuze care te opresc faci ce îți doreșți.

Nu te minți singur.

Elibereazăte de oamenii care te fac te simți vinovat, care nu văd decât partea goală a paharului.

Mănâncă mai sănătos.

Joacăte cu un câine sau cu o pisică.

Nu te îngropa în muncă. Muncă nu te îmbrățișează niciodată.

Nu lua toată responsabilitatea asupra ta.

ți curaj spui “Nu” atunci când asta vrei.

Nu trăi în trecut.

Aminteșteți nimeni nu e perfect.

Gândește înainte deschizi gura.

Ascultă. Vântul, păsările, greierii, valurile, oamenii.

Dar mai ales trăiește. Acum și aici. din tine tot ce-i mai bun. Ia fiecare zi ca pe un dar.  Fii curajos. Chiar și când e greu, chiar și când îți vine te ascunzi în pat și ți tragi plapuma peste ochi. Ești în viață! Așa că, te provoc, du-te și trăiește!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

53 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.