O sută de rochii, o lectură minunată pentru copilul tău!

DSC_0548Wanda Petronski nu era ca celelalte fete din clasa ei. Ea ajungea în fiecare zi la școală cu încălțările pline de noroi uscat și nimeni n-o auzise vreodată râzând. Unde mai pui avea și numele ăsta ciudat și greu de pronunțat. Wanda era tot timpul singură, nu avea nici un prieten. Sosea la școală singură și pleca acasă  la fel. În fiecare zi, Wanda era îmbrăcată cu aceeași rochie albastră. Curată, dar rochia asta a ei arăta mereu de parcă n-ar fi fost călcată ca lumea.
DSC_0550
Peggy era cea mai populară fată din școală, iar Maddie era prietena ei. Împreună, în fiecare zi o așteptau pe Wanda ajungă la școală, ca o întrebe din nou despre rochiile ei. Jocul ăsta, începuse într-o zi în care Wanda, deși cu siguranță mințea, le-a spus ea are acasă, în dulap, o sută de rochii. Toate colorate, din mătase și catifea, cu dantelă sau fără. O sută de rochii. Frumos aranjate în dulapul ei.
DSC_0552

Deși fetele știau Wanda nu spunea adevărul, îi puneau diferite întrebări despre rochiile imaginare, ca și cum ele ar fi existat în realitate. Peggy era cea care îi adresa Wandei întrebările, șicanând-o și râzând de ea. Iar Wanda răspundea de fiecare dată cu aceeași seriozitate calmă. O sută de rochii. Toate frumos aranjate în dulapul ei.
DSC_0554

Scena aceasta se repeta în fiecare zi, iar acum, azi, când Wanda nu venise la școală, fetele se întrebau ce se întâmplase cu ea.
DSC_0559
Lui Maddie nu-i prea plăcea jocul ăsta pe care-l juca Peggy cu Wanda. Simțea felul în care Peggy o întreba mereu pe Wanda despre rochii era nepotrivit și îi era teamă tonul batjocoritor din vocea fetiței s-ar fi putut îndrepta spre ea, dacă i-ar fi cerut înceteze. Și-ar fi dorit totuși ca jocul se sfârșească și Peggy s-o lase în pace pe Wanda.

Totul culminează cu ziua în care, în lipsă, Wanda câștigă concursul de desen, cu cele o sută de rochii desenate și expuse în clasă. Acest moment este unul de cumpănă pentru Peggy și Maddie. Cele două înțeleg Wanda nu mințise. cele o sută de rochii existau. Maddie se simte rușinată și frustrată nu a avut curaj s-o oprească pe Peggy din a-i pune întrebări incomode Wandei.
DSC_0555

“Dumnezeule! Nu mai putea face nimic? Măcar dacă ar putea -i spună Wandei n-a vrut s-o rănească. S-a întors și s-a uitat pe furiș la Peggy, dar Peggy nu a ridicat privirea. Părea învață din greu.”

Cartea “O sută de rochii” a fost scrisă în 1944. Deși de atunci au trecut foarte mulți ani, mesajul ei rămâne unul puternic. Atât pentru copii, cât și pentru adulți. E o carte despre puterea de a ierta, despre înțelepciunea de a privi dincolo de aparențe, o carte care ne reamintește e vital fim buni unii cu ceilalți. Citindu-le copiilor “O sută de rochii” e un mod perfect de a le reaminti cum acțiunile și cuvintele noastre îi pot afecta pe alții. uneori nu îți mai poți cere scuze, realmente poate fi prea târziu.
DSC_0560
“O sută de rochii” e o carte pe care i-am cumpărat-o lui Iris, însă a fost și pentru mine o adevărată plăcere o citesc. Pe măsură ce înaintam cu textul, am simțit noduri în gât. Pentru am fost și eu în rochia Wandei cândva. Totuși, cred și o persoană care a fost la un moment dat în papucii lui Peggy, ar citi cartea tot cu noduri în gât. Pentru e o carte care te îndeamnă la reflecție. îndemn o citiți împreună cu copiii voștri, vor avea doar de câștigat de pe urma acestei lecturi minunate!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

Leave a Reply