Ei, hai că ești obraznică

DSC_0782

Lui Iris nu-i place meargă la doctor. Deloc. După ce intră în cabinet refuză deschidă gura, se lase palpată, uneori nu lasă doctorul nici măcar o atingă. Asta face consultul destul de dificil, desigur. Nu a avut nici o experiență traumatizantă cu doctori, acasă am făcut jocuri de rol, i-am cumpărat trusa medicală, ba ne-am uitat împreună și la “Doctorița Plușica”,  i-am explicat doctorii sunt prietenii noștri și ei ne ajută, nu am amenințat-o cu faimosa injecție niciodată, totuși, pentru ea consultul medical continuă fie o corvoadă.

După ce intrăm în cabinet, schimbă politețuri cu personalul medical, apoi e de obicei nevoie i se explice ce urmează se întâmple. Uneori de mai multe ori. Abia apoi, ținându-se strâns de mine și după rugăminți fierbinți binevoiește deschidă gura. Din fericire, am avut noroc de doctori înțelegători și răbdători până acum. Zic am avut noroc, însă asta ar trebui fie normalitatea de fapt.

Ieri când am luat-o de la grădiniță, Iris mi-a zis tristă, doamna asistentă i-a spus  e foarte obraznică. Hmm, noi nu-i spunem asta acasă. Dar nu-i nimic, i-a zis-o asistenta. În urma unui mic exercițiu de imaginație, am înțeles imediat Iris n-a vrut coopereze la consult, doamna și-a pierdut răbdarea și a taxat-o pe fiicămea în singurul mod în care n-ar fi trebuit.  I-a spus e obraznică. Și nu mai vrea vorbească cu ea.

Sunt o grămadă de moduri în care poți obține cooperarea unui copil. Nenumărate. Joaca e cel mai la îndemână mod. Tonul jucăuș din voce, zâmbetul sincer de pe față, o mână întinsă prietenește, răbdarea, toate astea ajută un copil mic se relaxeze. Atunci când un copil de doar trei ani jumate devine agitat anticipând consultul care nu-i place, poate începe chiar plângă, tu decizi cel mai bun lucru pe care-l poți face e îi zici e obraznic. Pe bune?

Chiar dacă tu nu înțelegi cum e posibil îți fie frică îi arăți burta doctorului, eu te asigur e foarte normal atunci când ai doar trei ani. E foarte nedrept și incorect cataloghezi copilul ca fiind mofturos, răsfățat sau obraznic, iaca,  pentru -i e frică!

Pot înțelege te frustrează când îl auzi țipând și plângând, e neplăcut și te simți neputincios, ai o treabă de făcut, iar copilul ăsta urlător nu te lasă s-o faci. Pot înțelege, zău! Însă tu ești adult și el doar un copil care încă învață cu merg treburile în lumea oamenilor mari.

La povestea asta, cel mai tare dezarmează faptul că parca abia acum  m-a lovit  în față  realitatea. în viață oamenii o -i spună și lucruri neplăcute și eu n-o pot preveni treaba asta. va trebui treacă peste, uneori ignore, alteori se apere, învețe facă diferența între ele. e datoria mea s-o învăț toate astea. Însă nu sunt sigură știu cum.

I-am spus faptul nu-i place consultul și a plâns, n-o face deloc obraznică. I-am explicat obraznic ești atunci când îi faci rău cuiva intenționat. M-a ascultat atentă și a trecut peste întâmplarea asta, cu naturalețe și ușurință. Realizez însă, eu nu reușesc fac același lucru.

Noi, ăștia mari, trebuie înțelegem doar împreună, doar cu răbdare și bunăvoința putem ne creștem copiii într-o lume mai bunăUna în care nu le spună nimeni niciodată -s obraznici, mai ales atunci când ei  sunt oricum deja speriați.

“Dosar de Mama” e și pe Facebook

Shares 142

Leave a Reply