Vineri seară

Tulcea_dec (87)

Sunt în bucătărie. Învârt în fasolea verde din cratițăÎmi întind gâtul o văd pe Iris. E în cameră, se uită liniştită într-o carte, în timp ce cu degetele mici, pescuieşte  fulgi de porumb dintr-un castron. Sub picioarele goale simt gresia rece. Ridic pe rând câte un picior, ca barza, de lene să merg după şosete. uit pe geam, îl aștept pe M apară de la serviciu. Toată curtea e plină de nămeți. E alb peste tot. Zâmbesc. Mi-e bine.

Mama, toate silenele au pălul loşu?
– Nu cred.
– Doal Mica Silenă?
– Cred că ea şi celelalte care şi-l vopsesc.
Mica Silen
ă nu-l vopsește.
– Nu, al ei e roșu natural. De la toți coralii ăia din apă.
– Da. Și de la alge.

Se întoarce la cartea ei, ştergându-şi nasul cu mâneca. E iar răcită. Mă uit lung la ea şi gura mi se lățeşte într-un zâmbet tâmp. Auzi la ea, dacă toate sirenele au părul roşu. M-aş duce s-o pup, dar ştiu că doar aş deranja-o, aşa că mai rămân puțin cu gâtul întins, uitându-mă la ea.

Dau play la “John Mayer – Gravity” pe telefon şi amestec mai departe în fasolea mea verde, care se perpeleşte cu nişte usturoi pe aragaz. Mă fâțâi puțin pe ritmul muzicii prin bucătărie, cu lingura de lemn în mână. Închid ochii. Doamne, cum sună piesa asta, mă gândesc. Îmi dă fluturi în stomac. Urcă toți, cu aripile lor colorate, spre piept. Numai muzica poate face pe cineva să simtă aşa. Nimic altceva. Cânt şi eu deodată cu John solo-ul, el la chitară, eu la lingura mea de lemn, când aud:
Mama, şteige nasu. Am muci.

Şterg. Apoi o iau în brațe și dansez cu ea. “Oh, gravity, stay the hell away from me”, cântă John Mayer şi eu deodată cu el. Iris râde cu gura până la urechi, iar eu o învârt în spațiul ăla mic dintre masă şi frigider, până amețim amandouă. “Gravity”, zice iar John, şi stolul de fluturi se zbate puternic în pieptul meu. O strâng pe Iris cu un soi de disperare, aş lungi momentul ăsta cu ea pentru totdeauna. Îți mulțumesc, Universule pentru copilul ăsta, pentru fluturii din piept și pentru toate culorile lor. Iris se zbate și o pun jos.

“Gravity”, se tânguie iar  John şi fluturii umplu toată bucătăria. “Just keep me where the light is, c’mon keep me where the light is”. Stau așa o vreme, cu ochii închiși și muzica în urechi.

Fereastra e luminată de farurile mașinii, a ajuns M. Pun pariu că mi-a adus profiterol, deși eu i-am zis nu-i musai. Iris se joacă pe covor, M coboară din maşină. Ăştia doi sunt tribul meu. Bucuria şi provocarea mea din fiecare zi. Zâmbesc. Mă uit spre tavan şi îi văd. Fluturii. Sunt roşii şi verzi, albaştri şi mov, au toate culorile curcubeului. “Oh gravity, stay the hell away from me.” se aude John, în surdină.


“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

78 Shares

Leave a Reply