Simt cum telefonul  vibrează sub pernă. E alarma, trebuie să mă trezesc. Îmi deschid cu greu ochii, dar când o fac, în fața lor am cea mai faină priveliște din lume. În întunericul din cameră o văd dormind. Zâmbește în somn. Zâmbesc și eu. Copila asta a mea e veselă și-n somn. Mă uit la ceas. Mai pot trage de timp încă zece minute. O să stau aici întinsă și-o să mă uit la ea, până e timpul s-o trezesc.

Are chipul foarte liniștit, cu pielea fină ca de bebeluș și gene lungi. Sprâncenele îi sunt blonde și fruntea înaltă. Are nasul mic și buzele pline. E frumoasă, e cea mai frumoasă fetiță din lume. E a mea. Simt cum mi se încălzește inima.

– Hopa sus, gâzule. E dimineață.

Își freacă ochii și strânge iepurașul de pluș la piept.
– Spune-i și lui Fundiță hopa sus.
Îmi îndrept atenția spre jucărie și-i zic serioasă:
– Hopa sus, Fundiță, e timpul să te trezeșți.
– Fundiță nu vlea să se tlezească.
– Poate s-a culcat târziu aseară și nu voia să adoarmă. Poate tot vorbea fără oprire în loc să doarmă.
– Ca mine?
– Fix.

Stă la masă și își mănâncă pâinea prăjită cu unt.
– Mama, azi nu vleau codițe împletite. Vleau să fie fălă împletite.
– Adică tot vrei codițe, dar să le las despletite?
– Da. Și să–mi pui clama cu Elsa. Și vleau lochia cu Tinkelbell.
– Aș vrea să fiu și eu ca tine, Irisule. Să știu exact ce și când vreau. Să fiu așa hotărâtă cum ești tu.

– Mama, când nu mai ai bubițe?
– Cred că mai durează cel puțin câteva zile până or să treacă.
– Și tot tata mă duce la glădi?
– Da. Și tu trebuie să-l ajuți și să-i arăți ce are de făcut acolo.
– Eu vleau să mă duci tu la glădi.
– Aș vrea și eu Irisule, dar încă nu se poate.
– Mi-e mai gleu cu tata. Cu tine îmi place mai tale.
– Dar tata te duce cu mașina, nu-ți mai îngheață nasul ca atunci când te duc eu.
– Da, cu tata nu mi-e flig.
– Păi vezi?
– Când nu mai ai bubițe mă duci tu?
– Bineînțeles. Trebuie doar să mai ai puțină răbdare. Între timp, te duce tata. Ăsta e momentul vostru special împreună.
– Da?  Special ca atunci când e ziua mea și plimesc tolt?

Trei ani are zăpăcita mea. Și pot purta cu ea conversații întregi. Care nu-s deloc plictisitoare și uneori au mai mult sens decât cele cu un alt adult.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook