Albastru și mov

f (110)

Stă la masă și își mănâncă în reluare fructele. Are ochii cârpiți de somn. O întreb:
– Care sticla de apă o iei cu tine la gradiniță?
– Aia mov.
– In regulă, pe aia mov o pun în rucsac.

Fast forward până când o luăm dupăamiază de la grădiniță, iar  doamna educatoare ne spune Iris n-a băut deloc apă toată ziua, pentru nu a avut la ea sticla albastră cu pai.

– Hai, măi Irisule, cum stai toată ziua insetata, gâzule?
– Nu miai pus stica aibastă cu pai, de aia n-am băut apă.
– Pai dimineață te-am întrebat care sticla vrei s-o duci cu tine, așa-i?
– Da.
– Iar tu ai zis c-o vrei pe cea mov, așa-i?
– Da.
– Asadar suntem de acord tu ai ales-o pe aia mov.
– Da.
– Si-atunci cum se face n-ai băut apă?
– Pentu nu miai pus stica aibastă cu pai. Și n-am avut apă.
– Ba ai avut apă, Irisule. Doar teai încăpățânat nu o bei.
– Am pâns n-am avut apă. Nu-mi pațe stica mov.
Inspir, expir. Inspir, expir. Inspir, expir.

Karma is a bitch, știți. Îmi răsună în urechi ceva ce mi-a spus mama cândva, pe un ton exasperat:
–  Sper atunci când îți vine rândul, ai și tu un copil cel puțin atât de încăpățânat ca tine!
Ei bine, mama dragă, ai câștigat. Acum poți pui picior peste picior și râzi în hohote, promit nu supăr.

P.S. Azi i-am dus la grădiniță ambele sticle. Și aia albastră cu pai, dar și pe cea mov. Doamne-ajuta!
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

4 thoughts on “Albastru și mov

  1. Așa era mama când eram eu mică. Eram foarte mofturoasă la mâncare. Și mereu îmi dorea un copil la fel de mofturos ca mine. Ei bine, fiica mea e și mai mofturoasă. Eu sunt ok cu asta, dar când mergem în vizită la mama mea, este exasperată :)))

Leave a Reply