Când am mâncat cu Iris pizza la unu noaptea

pizza-cu-aluat-subtire1-585x368

Comandasem pizza în seara aia. N-aveam nimic pregătit, Iris mâncase o salată la cină, dar noi parcă am fi vrut altceva.
Am urcat cu copila s-o pun la somn, doar că de îndată ce s-a întins la orizontală, a început să se tânguie că o doare nasul. Am făcut imediat legătura cu faptul că şi-l freca deja de câteva zile şi am oftat. Da, pentru că ştiam ce urma. Răceală.

S-a ridicat în fund, a cerut să sufle nasul şi apoi a plâns. Tare şi mult. Eram obosite amândouă, ea deja se îneca cu muci şi avea reflexe de vomă, nereuşind să expectoreze. Cerea des să sufle nasul, fără s-o facă de fapt, atunci când ajungeam la el cu batista.

Cu mâinile mă împingea furioasă din cauza disconfortului, plângea tare, cu saliva curgându-i într-un firicel subţire de pe buza inferioară. Îşi frământa lobul urechii stângi cu degetele, aşa cum face mereu atunci când e supărată sau speriată. Nu reuşea să respire deloc întinsă, oricât i-am zis eu să ţină gura deschisă.

Mi s-a urcat apoi în braţe, ca să-şi plângă toate lacrimile pe tricoul meu vechi şi decolorat. Am mângâiat-o pe spate, în timp ce o plimbam de la uşă la perete, apoi iar la uşă şi iar la perete.

Mă dureau braţele şi trebuia să o salt cu câte o aruncare uşoară, când o simţeam alunecându-mi din mâini. A suspinat cu capul pe umărul meu, rotindu-mi o şuviţă din păr pe deget, până când a adormit. Era grea, iar eu flămândă, pizza probabil se răcise deja, iar stomacul meu cânta pofticios cu gândul la ea.

Am aşteptat să adoarmă bine, abia apoi am încercat să o întind în pat. S-a trezit imediat, ridicându-se în genunchi, şi-a frecat nasul îndelung, înecandu-se cu muci şi a tuşit în timp ce plângea.
– Mama, nu e bine. Nu e bine nasu. Mă doaie nasu.

Niciodată n-o să mă obişnuiesc cu neputinţa pe care o simt când ea e bolnavă. Am mai încercat schema cu pusul în pat încă de vreo două ori, însă de fiecare dată s-a trezit plângând. Îi era foarte somn, dar nu reuşea nicicum să adoarmă, se agăţa de mine, mă încolăcea cu picioarele şi refuza să plece din braţele mele. Am ţinut-o aşa până la unu noaptea când pur şi simplu n-am mai putut. Nici s-o car, nici s-o mai aud plângând. Îmi era clar că în felul asta n-o să mai adoarmă.

Am aprins lampa de citit şi am adus în cameră pizza pe care M mi-o lăsase la uşa dormitorului.
– Şi Iis mănâncă pizza.
– Păi aşa m-am gândit Irisule, să facem noi două un picnic mic, aici, împreună.
– Iis nu mănâncă sos iute. Numa mama mănâncă.

Am mâncat împreună pizza, în mijlocul patului, la lumina lămpii mici de citit care stătea prinsă de cartea mea. Ne-am hrănit una pe cealaltă, ea pe mine, eu pe ea, ne-am jucat cu umbrele de pe pereţi şi i-am spus o poveste despre o fetiţă care avea un nas special şi mucos. A râs, iar eu m-am relaxat. De ce oi fi fost eu tot un ghem de nervi până atunci? Şi ce dacă era trecut bine de ora unu noaptea şi ea nu dormea? O să doarmă noaptea următoare mai bine, sau cealaltă noapte, însă la un moment dat tot o să doarmă.

Cu degetele, am căutat pe aşternut cai coloraţi, călăriţi de bărbaţi cu turbane pe cap. Am găsit cinci verzi, doi roşii şi trei maro. Ne-am întins apoi una lângă cealaltă, ea respirând cuminţel pe gură, fără să-i spun eu s-o facă, eu mulţumind în gând universului că s-a liniştit. Era două noaptea când a adormit.

Nu mereu funcţionează metodele clasice, am învăţat asta. O ţineam în braţe însă în taină îmi doream să adoarmă odată, să nu-mi mai plângă direct în ureche, mă frustram că răceală asta venise aşa de curând după ultima avută, fix în ajunul unui eveniment important în familie, de parcă ei i-ar fi păsat. Cred că m-a simţit şi ăsta a fost motivul pentru care n-am reuşit s-o adorm şi s-o liniştesc. Însă imediat ce m-am scuturat de toate aşteptările şi am îmbrăţişat situaţia aşa cum era, s-a relaxat şi Iris.

Uneori o pizza la unu noaptea s-ar putea să ajute mai mult decât un sirop de răceală.
Săru’mâna pentru masă!

Sursa foto aici
“Dosar de Mama” e si pe Facebook

4 thoughts on “Când am mâncat cu Iris pizza la unu noaptea

  1. Uneori, un nas înfundat poate aduce mai multă bucurie decât toată sănătatea din lume! Așa învățăm să apreciem sănătatea și să ne bucurăm de fiecare clipă petrecută împreună! Să vă fie de bine papa! Pupic pe năsuc pentru Iis 🙂

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s