De ce bunico, de ce?

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Iris se joacă în parc cu o fetiţă mai mare. Bunica acesteia o supraveghează de pe bancă. Deodată se ridică brusc şi o strigă tare:
Maria, treci aici. Imediat, n-auzi? Maria! Maria! Eşti surdă? Treci încoace!
Fetiţa se uită uimită la bunica.
– Vino măi aici, imediat!

O ia de braţ şi o scutură puţin.
Măi copilule măi, tu îţi baţi joc de mine?
Are vocea groasă şi puternică, cred auzi-o chiar dacă mi acoperi urechile. Adevărul este vrea n-o pot auzi. Şi nici s-o văd n-aş vrea.

Fetiţa stă tăcută în faţa bunicii. Nu pare speriată şi deduc nu e prima sau a două oară când bunicăsa o ceartă în felul ăsta.
– Nu-ţi ajunge am venit cu tine în parc? Uite mi-am umplut şi papucii cu nisip numai ca te joci tu aici. Numai pentru tine am venit da, puteam stau acasă, nu te păzesc pe tine aici.

Fetiţa tace. E confuză, nu cred înţelege care e natura reproşurilor pe care i le face bunică-sa. Nici eu nu înţeleg.
Iris se desprinde de mine şi se duce lângă cele două.
– De ce ţiai dat măi jos căciula? Ha? Spune de ce? De ce stai la umbră?
Maria nu deschide gura. Nici nu cred ar asculta-o bunica dacă ar zice ceva.

Păi tu crezi eu plimb prin doctori cu tine? Crezi tu am timp de aşa ceva? Vorbeşte măi Maria, nu mai sta ca muta, de ce ţiai dat jos căciula?
Femeia e înaltă, capul lui Iris e lăsat pe spate în timp ce-o priveşte atentă. O ţine pe Maria de mâna. întreb de ce s-a dus lângă ele.

Maria
îşi îndeasă căciulă pe cap. Bunica nemulţumită îşi continuă monologul:
Păi nu meriţi tu o bătăiţă mică, măi Maria? Spune tu dacă nu meriţi.
Maria nu spune nimic. Nu ştiu dacă crede merită bătăiţă din cauză a stat la umbră. chircesc în sinea mea. O iau pe Iris pe sus de lângă cele două, iar ea se împotriveşte. Din cealaltă parte a parcului văd bunica încă o ceartă pe Maria, însă nu mai aud ce-i spune. Mai bine nu aud.

Maria se joacă iar cu Iris, se dau amândouă pe toboganul albastru. Are căciula pe cap, e atentă nu meargă la umbră deşi nu cred înţelege de ce nu are voie. Înţelege însă foarte bine umbra şi căciula o supără tare pe bunica şi merită bătăiţă dacă nu o ascultă. Se joacă în continuare, însă din timp în timp aruncă priviri scurte către banca pe care stă femeia.

Aceeaşi zi în parc, altă bunica. Face castel de nisip cu Ana, nepoţica ei care pare puţin mai micuţă decât Iris. Frământă amândouă nisipul de zor şi în curând li se alaura şi alţi copii. Ana fuge dintr-o parte în alta aruncând nisip. Bunica o atenţionează:
Ana, nu mai arunca, se supără mamaia.
Fetiţa ridică un pumn zdravăn de nisip şi-l aruncă direct în poala bunicii. Se supără mamaia, aşa cum a promis. Ana râde şi o ia la fugă uitânduse în spate, în speranţa bunica o va fugări în joacă.
Doar mamaia e tot supărată. Chiar tare supărată.

– Nici nu te mai iubesc! Eeee, dar ţie nu ţi-e puţin ruşine, n-auzi nu arunci cu nisip?
Ana nu mai fuge, ştie acum bunica n-o se mai joace. N-a ascultat de ea şi acum uite, mamaia zice n-o iubeşte.
– Pentru nu m-ai ascultat, o te las aici. Rămâi aici în parc şi aruncă cu nisip cât vrei tu, dacă nu înţelegi faci cum îţi spun. Mamaia pleacă acasă şi te lasă aici. te descurci tu singură, vedem ce te faci.

Iris începe urle.
– Mamaaaaa, de ţe piacă mamaia? Ana iămâne singuiă?
O iau în braţe şi ne îndepărtăm. Însă Iris mi se zbate între mâini şi vrea coboare din braţele mele.
– Nuuu, nu o iase singuiă pe Ana, de ţe piacă mamaia? Mama, de ţe piacă mamaia?
Acum plânge şi eu n- putea fi mai surprinsă de reacţia asta a ei.
– N-o s-o lase singură, puiule. Doar glumeşte mamaia Anei, doar glumeşte.
îndrept cu copila plângând spre ieşirea din parc. Ea tot priveşte în urmă.

La câteva zile distanţă de evenimentele astea, o surprind pe Iris jucânduse cu o păpuşă. O ceartă:
– Ched o meiţi bătăiţă. Nu te mai iubesc.

“Dosar de Mămă” e şi pe Facebook

6 thoughts on “De ce bunico, de ce?

  1. Of, Doamne, cat de trist :-(. Ce cred ca poti face este sa vorbesti cu fetita ta in astfel de momente, sa ii explicu de ce se intampla astfel de lucruri, desi poti crede ca poate nu intelege. Eu ii explicam Anei de f mititica ca uneori adultii nu stiu cum sa rezolve situatiile cu copiii si atunci fie ii mint, fie ii ameninta. Ca nu stiu altfel, nu i-a invatat nimeni nici pe ei. Foloseam metoda asta mai ales cand li se spuneau la gradi tot felul de bazaconii sau cand eram martore la astfel de scene.

    Like

  2. hai că m-a indispus complet chestia asta… am plâns mereu că eu nu am avut nicio bunică, nu mi-am cunoscut decât un bunic și acela indiferent la persoana mea… dar decât cu așa ceva, mai bine fără…

    Like

  3. Of, da! In fiecare zi remarc si eu la locurile de joaca astfel de bunicute. Este trist si tare departe de portretul unei bunici blande, iubitoare si jucause!

    Like

  4. Mi s-a pus un nod in gat. Uneori am impresia ca sunt la joaca pe un teren minat. Fug de acolo sa nu o mai incaseze, de acolo sa nu mai auda cuvinte urate, acolo cineva este uracios. Am zile cand mi-e greu sa merg la joaca, pentru ca am impresia ca am paharul plin si trebuie sa-l descarc sa o pot lasa sa zburde in voie, fara sa cenzurez ceva sau sa intervin.

    Like

  5. Foarte trist . dar din păcate nu doar bunicile reacționează așa . am auzit “n” mămici care spun aceleași lucruri .

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s