Uşor timoraţi că ne privea toată familia (a mea), ne-am luat rămas bun mai scurt decât ne aşteptam, M a ridicat-o pe Iris în braţe, a pupat-o, apoi a înghiţit în sec, un oftat scurt i-a ridicat umerii (te-am văzut, da da ) şi dus a fost. El a plecat acasă, noi am rămas la bunici pentru încă o vreme. În câteva ore, cincisute de km se aşternuseră deja între noi. Ştiu că nu-s aşa mulţi, însă admit că într-un fel destul de adolescentin şi tălâmb, îi simt suspendaţi acolo.

M şi Iris n-au mai stat despărţiţi de când ea avea cinci luni, însă acum situaţia e diferită. Atunci Iris nu era deloc interesată de tată–su, în schimb acum e ataşată de el într-un fel care–mi provoacă fluturi în stomac. I-am explicat încă dinainte să plecăm, că urmează să stăm cu toţii la bunici o săptămâna, că apoi tata se va întoarce acasă, iar noi două vom mai rămâne o perioadă să ne jucăm cu verişoarele.

M-am temut de momentul plecării lui M destul de tare, însă din fericire Iris nu dramatizează (ca mă–sa) şi pare să priceapă că aia e, o să-l vadă pe tată–su iarăşi, când ne-om întoarce acasă.

Şi uite-aşa m-a găsit pe mine seara cu gândul la bărbatul meu, la noi doi, la cum ne-au mai despărţit şi altădată cincisute de kilometri amărâţi, apoi mai târziu, mii de kilometri greu de dus în spate şi pentru mine, dar şi pentru el. La cum nu ne vedeam câte şapte sau opt luni, cum după câteva săptămâni împreună, plecam din nou, anotimpuri şi sezoane întregi. La cât de dificil îmi era să sun acasă pentru că nu puteam să-l aud fără să mă doară fiecare unghie şi fiecare fir de păr.

M-am gândit şi la cât de puţin timp mai reuşim să petrecem acum unul cu celălalt. Cum timpul ăsta nu e de calitate de multe ori, la cum uneori ne culcăm supăraţi şi la câte zile am pierdut aiurea încercând să câştigăm fie eu, fie el, câte-un război închipuit de orgoliile noastre.

La cum el încă reuşeşte să–mi înmoaie genunchii. La cum atunci când se întoarce de la cumpărături, îmi aduce fără să-i cer un pachet mic de Skittles, şi mi-l întinde de parcă mi-ar da ghiocei. La cum uneori e al dracului de greu, alteori neaşteptat de simplu.

Mi-e dor de tine, măi bărbate!
P.S. Da, ştiu ca au trecut doar două zile 🙂

“Dosar de Mama” e si pe Facebook