Când am decis să dorm la prânz

dsc_0258

Eram hotărâtă, voiam dorm la prânz. Urma s-o pun pe Iris în pătuţ, întind şi eu în patul alăturat, ne luăm de mână şi alunecăm împreună în lumea viselor. Nu era nevoie gătesc, încă aveam sarmale în frigider şi ceva pregătit pentru Iris, nu era necesar nici lucrez aşa cum fac de obicei atunci când ea doarme. Aşa planul era clar, în sfârşit puteam dorm şi eu la prânz.

În timp ce ea adormea, mi-am amintit eu n-am mâncat şi gândul la sarmale aburinde, decorate cu un strat generos de smântână m-a ridicat din pat şi m-a trimis la frigider.
M-am gândit putea uit la “Paddington” puţin, dar numai puţin în timp ce mănânc, aşa am pornit televizorul şi mi-am hăpăit cu poftă sarmalele. Nu am ocazia prea des văd un film, pot numără pe degetele de la o mână câte am văzut de la cap la coadă, de când am devenit mama. Aşa savuram din plin povestea ursului peruvian care merge curajos la Londra în căutarea unui cămin.

Pe la jumătatea filmului, mi-am dat seama terminasem de mult sarmalele şi am decis dacă totuşi mai voiam dorm, trebuia musai urc la Iris atunci. M-am oprit la baie spăl pe dinţi. Am văzut pe raft crema de faţă şi mi-am pus un strat generos care compenseze şi pentru ultimele zile în care uitasem mi hidratez pielea. Mi-am periat şi părul dacă tot eram acolo, apoi m-am uitat cu regret vreun sfert de ceas la liniuţele fine din jurul ochilor şi la cele patru fire albe care apăruseră peste noapte. Nu înţeleg cum apar ele,se albesc aşa deodată?

Am adunat jucăriile de baie pe care Iris le împrăştiase şi le-am aranjat pe marginea căzii. Precaută din fire, am verificat mailul asigur totuşi nu primisem nimic legat de muncă. Desigur am deschis numai un pic şi facebook dacă tot eram acolo. Când m-am uitat la ceas am realizat cu surprindere Iris dormea deja de o oră şi jumătate.
Am oprit laptopul rapid şi am urcat în dormitor.

Am închis uşa inceeeet de tot, şi am evitat calc pe bucata de parchet care scârţâie. Abia când m-am întins mi-am amintit cât de tare îmi doream dorm, vai cât de bine era stau aşa, în linişte, mi simt corpul relaxânduse.
Din pătuţ s-au auzit foieli şi un căscat lung.
Mama, fac pişu!

Am jurat nu mai fac sarmale niciodată!

“Dosar de Mama” e şi pe Facebook

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s