Update: două săptămâni fără suzetă

pacifier-tree-e1414004799948

No bun, au trecut două săptămâni fără suzetă, rog a se nota că nu i-am înapoiat-o copilei deloc şi uite că am supravieţuit amândouă. Eu mi-s mai încercănată decât de obicei, însă pentru un scop nobil. Gata, copila mea nu mai foloseşte suzeta deloc, ba acum chiar se odihneşte mai bine.

V-am povestit cum au arătat primele două nopţi şi tot atunci îmi exprimam teama de cum vor arată următoarele. Nu vă speriaţi, tot procesul ăsta n-a durat chiar două săptămâni si sa ştiţi că nopţile alea două au fost singurele cu plâns sfâşietor.

Ulterior a adormit doar cu o uşoară tânguială, ţinându-mă pe mine de mână, întrebând răzleţ şi de suzetă. Am repetat de fiecare dată împreună, cum a plecat către un bebeluş mai mic, care avea mai mare nevoie de ea. A fost de ajutor şi faptul că la plimbare chiar a văzut un bebe mic în cărucior, cu suzeta în gură, aşa că îi aminteam de el de fiecare dată, iar ea s-a arătat mulţumită cu explicaţia asta. Apoi într-o seară, a adormit fără să mai menţioneze mult iubitul obiect.

Însă fără excepţie, în fiecare seară, în somn, căuta cu degetele şi plescăia cu buzele după suzetă. Bietul bobocel, încă mai are seri când bâjbâie în pătuţ, tot în somn, însă când e trează nu o mai cere şi nici nu mai aminteşte de ea.

Încercarea a fost cu succes şi acum simt o reală uşurare, înţelegând că am avut totuşi dreptate. Într-adevăr, suzeta îi deranja somnul, faptul că o scăpa venea la pachet cu întreruperi dese, care nu îi permiteau uneori să adoarmă la loc, implicit să se odihnească.

Recunosc că după primele nopţi cu urlete, începusem să am îndoieli şi să simt remuşcări că o privez de alinarea suzetei, însă ştiam şi că nu făceam decât să ne învârtim într-un cerc vicios: somn, scăpat suzeta, trezit, urlat, somn, scăpat suzeta şi tot aşa. Acum somnul de noapte s-a îmbunătăţit simţitor, e mai profund, iar copila mai tihnită, mă-sa mai veselă.
Somnul de zi însă s-a scurtat considerabil odată cu eliminarea suzetei, însă n-o să mă plâng, zău aşa 🙂

Aşadar, curaj, there is hope and freedom after all  🙂
“Dosar de Mama” e şi pe Facebook

Sursa foto aici

Leave a Reply