Vorbeşte. Într-una.

Cute-toddler-girl-babies-4613727-326-368

Dimineaţa la trezire nu rămâne în pătuţ întinsă ca se dezmeticească, nu, copila se ridică în picioare încă înainte aibă ochii bine deschişi.

Şiiiii… start!
“Mama, chintă”.
Ce ţi cânt dragu’ mamii, îmi spun, eu încă nu reuşesc nici măcar ridic mirată o sprânceană.

“Mama, chintă. Baţe, mama, baţe” (se cere în braţe, încerc mişc, dar renunţ când ea schimbă placa.)
“Pac, cabanan, abatu” (parc, tobogan, albastru). Vociferează pe măsură ce îşi aminteşte vizita de ieri din parc.
“Abatu, gabin, oşu. Abatu”.
Pauză.
“Abatu.”
Volumul vocii creşte.
“Abatuuuu.”
Cu jumate de gură, mutra tuflită încă pe pernă, confirm:
“Albastru era toboganul, aşa e.”
“Gabin, gabin”.
Şi unul galben, sigur.”

“Nisimp, gheba”.
gândesc dacă ar tăcea cinci secunde, putea adormi încă puţin. Numai puţin dacă mai putea dormi.
“Ghebaaa.”
“Da puiule, teai jucat cu grebla în nisip.”

La masă, comentează meniul în timp ce mănâncă.
“Aut bun, căşuna bun”
felicit am pregătit aşa un mic dejun demn de toată lauda copilei, căci ea continuă.
“Gutos, mama, gutos.”
“Mă bucur ţi plac, Iris. Şi iaurtul şi căpşunile.”

Când îşi răsfoieşte cărţile, enumeră fiecare animăluţ, floricică şi obiect în parte. Le repetă până când e sigură am auzit-o, le-am văzut şi am repetat şi eu cuvintele. Abia atunci trece mai departe.
Rosteşte cuvinte noi pe care cu o zi în urmă nu reuşea nici măcar le pronunţe, sau le exersează pe cele pe care deja le ştie.
Vorbeşte întruna. La fel de mult ca soacră-mea aş zice, dacă n-aş ştii că îmi citesc şi cumnatele blogul, ups.

Vorbeşte de dimineaţă până seara. Când ea adoarme nouă ne ţiuie urechile, din cauza că deodată e prea linişte.

E incredibil fii martor şi responsabil pentru modul în care se dezvoltă un copil. Se întâmplă atât de repede, creşte atât de frumos şi de natural, încât găsesc e cea mai extraordinară experienţă pe care am avut privilegiul s-o urmăresc.

Ea e teribil de încântată ne poate comunica ce vrea, o putem înţelege şi cred ăsta e motivul pentru care deocamdată n-a avut niciun tantrum. Dacă gândesc bine, vorbeşte la fel de mult  cât am vorbit eu cu ea, începând de la naştere.
Pentru eram doar noi două acasă, iar eu aveam nevoie vorbesc cu cineva, îi povesteam ei tot ce-mi trecea prin cap.  I-am vorbit şi i-am cântat întruna de când s-a născut, iar acum ea face acelaşi lucru. Vorbeşte, căci de cântecele tot eu am rămas responsabilă.

Copila mea merge şi vorbeşte, descoperă şi  învaţă ceva nou în fiecare zi.
Când a crescut aşa mare, când oare?

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook.
Sursa foto: aici

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s