Legumele sunt naşpa

78453815

N-a fost niciodată un copil mâncăcios, însă nici nu face parte din categoria acelora care refuză mâncarea în mod constant. Până de curând.

Ştiţi pozele alea haioase, cu veveriţe care au fălcile umflate de alunele pe care le ţin în gură? Eh, de vreo două săptămâni aşa face şi Iris la ora mesei. Uneori ca o veveriţă, alteori ca un hamster, stă spre disperarea subsemnatei, cu mâncarea în gură, fără o mestece, înghită, sau fie, măcar o scuipe. Cu diferenţa ea nu-i chiar aşa aşa haioasă ca veveriţele alea.

De două săptămâni refuză mănânce legumele, sub orice formă îi sunt prezentate şi servite. După caz, se serveşte singură cu păstăi de fasole verde, de exemplu, le bagă în gură, exclamă “mmm, bine” (adică pfuoai ce bune-s), se strâmbă de parcă le-ar gusta pentru prima dată şi gata, nu mai deschide gura. Apoi stă aşa, cu buzele uşor ţuguiate şi mâncarea în gură, minute în şir.

Nu deschide gura nici dacă-i vorbesc, nici dacă îi propun alte variante de mâncare. Se uită de sus la ele, le apasă cu degetele, uneori chiar ia în palmă mâncarea şi o storcoşeşte bine de tot, ca apoi şi scuture mâinile de-a dreptul dezgustată. Cum unde-şi scutură mânile? Pe jos, pe frigider, pe fereastră, în păr, you name it, avem mâncare peste tot, mai puţin în burtică!

Atunci când refuză categoric mănânce, o cobor din scaun şi o las zburde, spunândumi gata, nu mai rog de ea, dacă nu vrea, asta e, ştie ea mai bine. Rezist vreo jumate de oră de obicei, după care încep îngrijorez: păi cum s-o las aşa fără mănânce, n-a mai mâncat copila de x ore, ce nutrienţi asimilează ea, aoleu dacă scade în greutate n-a mai mâncat de zile întregi aşa cum ar trebui, şi dacă pică drobul de sare, şi dacă..

De obicei dau peste cap am pregătite vreo două, trei feluri, ca aibă de unde alege în caz refuză ceva, dar duduia priveşte critic pe sub sprâncene şimi cere răspicat: “cane“. Adică vrea carne. Pe care n-o refuză niciodată, nici măcar atunci când e bolnavă. Şi-o îndeasă în gură cu ambele mâini, îşi linge vârfurile degetelor de toate firmiturile adunate şi apoi cere iar: “cane, cane“. Fata lu’ tasu, M ar mânca şi el carne la fiecare masă plus gustări, dacă l- lăsa.

Aşa pe ideea asta, îi seamănă lui la gusturi, am început gândesc ce legume îi plac lui M. Drept vă spun, nu-s prea multe, însă ştiu sigur nu dau niciodată greş cu ciupercile. Aşa i-am făcut supă cremă.
Am aşteptat cu emoţie se trezească, pregătită psihic asist la filmul “Hamster II, răzbunarea“, însă Iris a halit toată supa din castron. Şi a mai cerut o porţie.

Cine a trecut prin faza asta cu refuzul mâncării, ştie nu glumesc când spun mi-au dat lacrimile de uşurare a mâncat.

Azi însă e altă zi, avem altă supă, şi încă vreo două alte feluri pregătite, aştept se trezească. Ţineţimi pumnii,

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook.

Sursa foto: babyparenting.about.com

 

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s