Domnişoara şi cucuiul

99250501_wide

Chiar dacă are stabilitate bună şi merge deja de câteva luni, eu încă nu m-am obişnuit cu căzăturile care se întâmplă zilnic. Majoritatea lasă cheful bun al piticei nealterat, altele însă, au urmări, unele dintre ele chiar colorate. În verde , albastru, galben şi violet.

De obicei, copila zburdă bucuroasă nevoie mare a venit tasu acasă, se gudură ca un căţeluş în faţa lui, îl ispiteşte cu capul lăsat într-o parte pe un umăr, zbătut suav din gene (deh, e fetiţă) şi se dă în spectacol ca -l impresioneze.

Asta presupune alergat dintr-un colţ în altul al camerei, tropăit, ţopăit, repetat cuvinte în direcţia lui M şi apoi încă puţin de dat din gene. Nu se uită niciodată pe unde merge (dacă-l ascultaţi pe M, o va spună seamănă cu mine), calcă înainte râzând dar cu privirea în spate, se împiedică de jucăriile pe care le împrăştie alandala şi cade. Se ridică şi continuă.

Aseară însă, în mijlocul show-ului dedicat lui M, a alunecat în timp ce alerga şi în cădere şi-a lovit fruntea de calorifer. De calorifer!!! Nu ştiu dacă aţi păţit-o cu ai voştri, însă sunetul produs de lovitură e terifiant. Buuuum! Mi s-au înmuiat genunchii într-o secundă. L-am auzit pe M făcând “oooooooo”, lung şi sugrumat, eu m-am ridicat şi dintr-un pas am fost lângă ea. Când am luat-o  în braţe deja urla,  iar pe frunte îi răsărise un cucui care avea o tentă verzuie- violet. Asemănător cu un Iris aş putea adăuga.

Am atins repede caloriferul asigur pe lângă cucui nu se pricopseşte şi cu o arsură, din fericire încă nu era decât călduţ.
A plâns tare, dar nu mult, s-a liniştit destul de repede, în cinci minute zburda iar ca un mânz nărăvaş.

Cucuiul însă lua dimensiuni apocaliptice în ochii mei, mi se părea creşte cu fiecare minut care trece. Fiecare căzătură mai serioasă scutură tare şi aduce în faţa posibilităţii vreodată, ar putea păţi ceva grav. Încerc cu toate puterile controlez şi  nu o ţin într-o bulă, s-o las înveţe singură cum cadă şi se ridice. Însă după o lovitură serioasă, două zile am palpitaţii, ţin după ea prin toată casa încercând previn una nouă.

Am ţinut-o sub observaţie, pentru orice semn ar putea fi mai mult decât un simplu cucui, apoi i-am controlat vânătaia de câteva ori în timpul nopţii (ştiu, ştiu, mama exagerată, huuooo).

Azi, găluşca aleargă fix la fel ca ieri seară, tot fără se uite pe unde calcă, înţelegând probabil mai bine decât mamăsa  şi căzăturile fac parte din copilărie şi nu-s un capăt de ţară.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook
Sursa foto: www.babycenter.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s