Dragă mămică începătoare,
Ştiu că eşti obosită, poate că ai sărit peste micul dejun şi cină, nu te–ai pieptănat de trei zile şi azi încă nu ţi–ai periat dinţii.
Ştiu că nou născutul e în braţele tale zi lumină şi că noaptea se trezeşte din oră în oră. Ştiu că plânge de neconsolat, că poate plângi şi tu în timp ce-l strângi la piept.
Ştiu că te simţi pierdută, că nu ştii dacă ce faci e bine, că te întrebi de ce nu tace când îl legeni, de ce nu doarme mai mult, de ce vrea doar în braţele tale, când o să dormi şi tu trei ore legate, de ce îţi arată corpul aşa, de ce nu eşti fericită când ai aşa minunăţie de copil, ce-o să te faci tu cu el tot restul vieţii tale, oare eşti o mama bună, când va deveni mai uşor.
Ştiu toate astea, le ştiu şi alte mame. Multe dintre noi, am fost acolo unde eşti tu acum.
Chiar dacă e greu de crezut, să ştii că îţi va fi tare dor de momentele astea. Bebeluşul e nou născut o singură dată. Chiar dacă plânge jumătate de zi şi stă mufat la sânul tău cealaltă jumătate, să ştii că tot îţi va fi dor. Bucură–te, atinge-l, adulmecă-l, e copilul tău, tu l-ai născut, priveşte-l cum doarme, întipăreşte–ţi în memorie fiecare cută din mutricica lui minunată. Preţuieşte fiecare secundă când îl ai lângă tine. Va creşte atât de repede!
Să nu-ţi fie teamă că nu faci lucrurile bine. Nimeni, absolut nimeni nu le va face mai bine pentru bebeluşul tău. Iar acesta are nevoie doar de tine. Pe tine te cunoaşte, cu tine a fost nouă luni, l-ai protejat atât de bine când a fost în burtică, ai încredere că poţi să o faci şi acum, când îl ai în braţe.
Nu te învinovăţi dacă nu ai născut aşa cum îţi doreai. Etapa asta a trecut, acum priveşte la minunea pe care o ai în braţe, tu ai adus pe lume omuleţul asta, indiferent pe ce cale. Tu ai făcut-o, singură, nimeni altcineva. Eşti curajoasă! Şi nu lasă pe nimeni să–ţi spună altfel!
Lipsa somnului te poate transforma dramatic, multă vreme de acum înainte nu vei mai dormi o noapte legată. Extenuarea te va face irascibilă, oboseala va fi însoţitorul tău permanent. Ştiu că acum pentru tine sunt doar cuvinte goale, dar ţi le spun oricum: cu timpul va fi mai bine, vei dormi mai mult.
Nu te aştepta să ştii instinctiv tot ce ai de făcut cu bebeluşul. Eu auzisem că voi ştii ce vrea după felul în care plânge. Nu-i adevărat, ea plângea la fel, indiferent că-i era foame sau că doar voia să o ţin în braţe. Veţi învaţa unul de la altul, pe măsură ce vă adaptaţi amândoi la nouă voastră viaţă.
Poate te simţi singură. Nu eşti! Ce simţi tu acum, au simţit înaintea ta milioane de femei. Vorbeşte cu soţul tău, vorbeşte cu familia ta, sună–ţi cea mai bună prietenă şi cere ajutor atunci când ai nevoie. Să nu-ţi fie ruşine dacă te simţi copleşită şi te gândeşti că n-o să faci faţă. Eşti extenuată, n-ai dormit trei ore legate de multă vreme, e firesc să simţi asta, multe mame începătoare simt la fel.
Bebeluşul e prioritatea ta, nimic nu e mai important. Curăţenia şi alte treburi gospodăreşti pot aştepta. Nu-ţi face reproşuri pentru dezordine, casa ta oricum nu va mai arăta niciodată de-acum înainte ca atunci când încă nu aveai copil.
În curând, îţi va zâmbi, iar surâsul lui îţi va fi răsplată pentru toate nopţile fără somn. În curând mutrişoara i se va lumina la vederea ta, iar tu vei hotărî că mai ai putere pentru încă o zi şi o noapte, şi încă una, şi încă una.
Va fi din ce în ce mai uşor, tu tot mai sigură pe tine şi bebe tot mai drăgălaş. Te vei trezi prinsă într-o dependenţă mai dulce decât mierea, cea a mamei pentru copilul ei.
Dragă mama începătoare, te îmbrăţişez!
Credit foto: www.pregnancyandbaby.com
P.S. “Dosar de Mamă” e şi pe Facebook 🙂
Dosar de Mamă 
Multumesc . Aveam nevoie sa aud/sa citesc asta !
” Nu te invinovati daca nu ai nascut asa cum iti doreai. Etapa asta a trecut, acum priveste la minunea pe care o ai in brate, tu ai adus pe lume omuletul asta, indiferent pe ce cale. Tu ai facut-o, singura, nimeni altcineva. Esti curajoasa! Si nu lasa pe nimeni sa-ti spuna altfel! “
LikeLike
Nici eu nu am nascut-o pe Iris asa cu mi-am dorit si imaginat. Dupa ce am adus-o pe lume insa, aspectul asta a devenit mai putin important.
Sa ne bucuram de ce avem acum,si sa lasam nasterea acolo unde a ramas. In trecut 🙂
LikeLike
Sunt mamica a 2 puiuti,singura fara ajutoare,doar sotul ce ma mai ajuta cand vine de la servici pentru 3-4 ore si cand plang amundoi simt ca sunt la capatul puterilor ,insa zambetul lor imi da putere.dupa 3 nopti albe ,asta e a 4-a iar cuvintele tale mi-au incarcat bateriile sa merg mai departe si sa apreciez chiar si extenuarea prin care trec. Multumesc!
LikeLike
Georgiana, nu-mi puteai face un compliment mai frumos, multumesc! 🙂
Multa putere si rabdare iti doresc! 🙂
LikeLike
Wow, groaznic! Cine are, să-i trăiască, cine nu, să nu-și dorească!
LikeLike
:)))) Daca n-ai copii, sper ca textul meu nu te-a speriat.
LikeLike
foarte frumos scris si foarte adevarat insa nu e chiar de speriat…puitul meu are acum 5 luni …si intr-adevar primele sapt.am crezut ca voi ajunge la spital de oboseala,de stres,de neliniste,am crezut ca nu am sa fac fata…nici nu mai stiam ce ora e,zi sau noapte era tot una pt.mine,puiutul meu plangea aproape toata ziua si noaptea ..au fost 2 momente in care mi-am pierdut rabdarea si am tipat pur si simplu la ea dar apoi mi-a parut asa de rau …acum la 5 luni gata am scapat..puiutul meu s-a linistit e cumintica,de la 4luni doarme toata noaptea si viata noastra e acum intr-o ordine…tot ce pot sa satuiesc mamele care acum au nascut sa aiba multa rabdare ca toate momentele grele vor trece, nu vor dura la nesfarsit si le-as mai sfatui ca inca din timpul sarcinii sa se gandeasca la cineva in afara de sot care sa le ajute cu bebele,ori bunica,sora,verisora,prietena,o persoana care are ceva experienta si stie sa se poarte cu un copil ….e foarte important sa ai pe cineva de incredere pe care te poti baza
LikeLike
Asa e, e important ca la inceput sa ai macar sprijin daca nu ajutor.
Si mai important e ca mamele sa stie ca e normal sa se simta depasite in primele saptamani, ca totusi ele fac bine ce fac si ca e doar o etapa. Una de care trebuie sa te si bucuri 🙂
LikeLike
Al meu puiuț are 11 luni și tot nu doarme noaptea și cât e treaz plânge cât ai tine gura !! Vrea doar în brațe la mine , nici la soțul meu nu vrea !!
LikeLike
Mulțumesc! Și eu aveam nevoie de asta deși eu am satisfacții de pe acum, numai când ma cauta cu privirea, ma topește. Începe sa doarmă câteva ore legate. Îl ador, nu regret, oricât de mult am suferit, când îmi vad minunea îmi trece orice rău…
LikeLike
A mea broscuta are doar o saptamana si ma regasesc in postul de mai sus 100%. Imi doarme la san, cand o ridic sau daca vreau sa o pun in patut se trezeste si reluam pozitia sanului 🙂 … se linisteste doar la mine…somnul il prind doar in vise pe care nu le mai am din cauza lipsei somnului … dar cand ma uit la ea stiu ca merita mult mai mult.
LikeLike
Oh, felicitari! 🙂
Fix asa era si la noi, dar zau ca mi-e dor acum. De cum miroase si se muleaza in brate un nou nascut.
Rabdare, multa rabdare 🙂
LikeLike