N-ai copil? Şi-atunci de ce-mi spui cum să-l cresc pe-al meu?

scolding

E drept am făcut-o şi eu când încă nu aveam copil, şi zău nu înţeleg cum de nu m-a înjurat niciun părinte. O face aproape toată lumea, unii îşi dau uşor cu părerea, alţii încearcă din toate puterile te convingă aşa cum faci tu lucrurile, chiar nu e ok.

Ei ştiu mai bine, au ei soluţia la tot, la faptul bebe plânge, nu mănâncă, nu doarme, nu face caca de două zile. Chiar dacă n-au copii, ei ştiu mai bine. Ei n-au, dar are sora lor, verişoara sau vecina de la cinci. Evident nici alea nu fac treaba ca lumea, noroc -s ei prin preajma, altfel praful şi pulberea s-ar alege.

Alo! N-ai copil, aşa-i? Atunci de ce-mi dai sfaturi?

Când eşti mama pentru prima oară, toate-s noi. Înveţi în fiecare zi. Înveţi bebeluşul are propriul ritm şi propria lui personalitate, chestii în care nu poţi interveni prea mult, deocamdată. Sunt bebeluşi care dorm mult şi alţii care abia dacă trag câte-un pui de somn de doar jumătate de oră, spre disperarea mamelor. Sunt bebeluşi care vor fie ţinuţi în braţe tot timpul şi alţii care stau întinşi în pătuţ fără solicite atenţia mamei la fiecare două minute. Indiferent ai un bebeluş cuminte sau unul plângăcios, binevoitorii sunt mereu acolo te ajute:

– Bebeluşul plânge? Eh, păi mai lasă-l şi plângă, ce-o faci acum, doar n-o -l iei în braţe mereu când scânceşte puţin. Lasă-l plângă, face plămâni.

Toţi bebeluşii sunt nou nouţi în lumea asta şi toţi au nevoie se adapteze. La lumina, la zgomote, la faptul le e foame, îi doare burtica, trag pârţuri, totul e nou şi doar mama poate face toate astea mai puţin înfricoşătoare. Mama e singura persoană pe care bebeluşul o recunoaşte, după voce, după miros. Cu ea se simte în siguranţă, aşadar va dori stea cu ea tot timpul, în braţele ei. Pentru nu vorbeşte şi nu are altă metodă la îndemână o cheme, va plânge. E simplu, bebe vrea sus, îl iei hopa sus. Nu “face plămânidacă plânge, la fel cum nu “face rinichi” dacă nu-i schimbi scutecul la timp.

– Pune-i căciulă pe cap chiar şi în casă. Aoleu, nu răcească!

Bebeluşii nu au nevoie de căciulă în casă. Decât dacă îţi ies aburi pe gură când respiri, sau dacă faci ţurţuri la nas. Ţie îţi e frig când stai în sufragerie sau când iei cina în bucătărie, simţi trebuie ţi îndeşi un fes peste urechi? Nu? Bun, nici bebe n-are nevoie. Dacă temperatura din casă nu e mai mică de douazecişiunu, douazecişidoua de grade Celsius, nu există motiv -i acoperi capul.

– Nu lasă copilul ţi schimbe viaţa.

Serios, crezi bebeluşul te întreabă dacă vrei ca totul rămână ca înainte? Crezi cel puţin în primele luni o mai ştii şi altceva în afară de ţinut în braţe, schimbat scutece, alăptat, ţinut în braţe, legănat, alăptat, ţinut în braţe, verificat dacă respiră când doarme, toate astea repetate la nesfârşit?
Când e atât de mic şi tu la primul copil e ca şi cum te-ar fi lovit trenul. Nu, nu trenul, toate trenurile. După asta, te rog aratămi cum a rămas viaţa ta la fel ca înainte de copil. Te provoc, haide, aratămi cum.

– Lasă-l doarmă singur în pătuţ, chiar dacă plânge. doar o tacă la un moment dat.

Înseamnă nu ştii cât şi cum poate plânge un nou născut.
Părinţii abordează diferit problema aceasta. Unde va dormi bebeluşul, împreună cu mama, cu amândoi părinţii sau în propriul pătuţ?
Şi nu e simplu deloc, căci cei mici nu adorm ca în reclamele cu bebeluşi. Cu muzică de leagăn, lumină difuza, mâna mamei care coboară uşor şi-l mângâie pe creştet, în timp ce bebe închide ochii şi adoarme cuminte în pătuţ. Nu ştiu dacă există noi născuţi care adorm aşa, iar dacă există, le invidiez mamele, la sânge.

De cele mai multe ori mamele preferă aducă bebeluşii în patul lor, pentru e mai puţin obositor atunci când alăptează. Dacă bebe e în pătuţul lui, mama trebuie se ridice din pat, bebe e ridicat şi el, după alăptat trebuie întins din nou la locul lui, fapt ce rezultă cu trezire, proteste, plânsete, adică o mamă şi mai obosită. Pe când dacă bebeluşul e lângă mamă, se poate servi singur, iar mama poate dormi în continuare. Desigur fiecare familie decide varianta care i se potriveşte mai bine.

– Dă-i mănânce sau măcar guste puţin, nu vezi îi e poftă?

ne înţelegem, bebeluşul nu ştie eu înfulec mici cu muştar, nu înţelege conceptul de hrană solidă, de gusturi diferite, pentru simplul motiv nu le-a încercat încă, aşadar e imposibil -i fie poftă. Copiii nu au nevoie de hrană solidă până la şase luni, în situaţii speciale la cinci sau cinci jumătate, şi atunci doar la recomandarea pediatrului.
Bebeluşii sunt curioşi, pe măsură ce cresc se vor uita la tine când mănânci, când te îmbraci, când dai cu aspiratorul, asta nu înseamnă o -l pui pe el cureţe covorul.

– Nu-i da suzeta, o tragă de ea până la patru ani.

Dacă îl linişteşte, poate o molfăie până când vrea. Dacă tace atunci când nimic altceva nu îl calmează, îi mai cumpăr încă trei. Copiii renunţă la anumite obiceiuri sau obiecte, fix atunci când sunt pregătiţi. îi obligi o facă mai devreme, îi sperie. Încă n-am văzut niciun adolescent pe stradă cu suzeta sau degetul în gură, deşi sunt sigură mulţi dintre ei le-au folosit când erau bebeluşi.

Dintre toţi cei care mi-au dat sfaturi după ce am născut, cele mai enervante au fost cele primite de la oamenii care încă nu au copii. Pe principiul, copilul meu, regulile mele, am ales fac întotdeauna cum am simţit e mai bine pentru noi.

Tu ce sfaturi haioase sau enervante primeai?

P.S. “Dosar de Mama” e şi pe Facebook

 

22 thoughts on “N-ai copil? Şi-atunci de ce-mi spui cum să-l cresc pe-al meu?

  1. Ce frumos! Perferct de acord cu tot ce spui! La partea cu plânsul ai uitat sa spui,pentru ca sunt sigura ca ți s-a spus, sa-l lași sa plângă sa-și formeze plămânii. :))
    O zi frumoasa!

  2. Ideea e ,ce se întâmplă când întrebarea vine de la cineva care are copii???? Sper că partea cu….”n-ai copii” miroase a Firea și nu miroase frumos deloc !!! Zic , pentru cei ce dintr-un motiv sau altul nu au !!!

  3. Foarte frumos si din pacate si foarte adevarat. Imi aduc aminte ca o asa zisa “mama” (zic asa zisa pentru ca avea/are 2 copii si desi nu lucrat a ales sa-i creasca copii mama sau soacra) isi permite intr-o zi sa-mi spuna ca nu stiu sa-mi educ copii… zis din partea unei persoane care educatia propriului fiu era si a ramas o necunoscuta.
    Unul dintre momentele care inca nu le-am uitat…
    Ne-am vazut anulacesta dupa multi ani (in jur de 8) si cu mare mandrie vad ca ai mei stiu sa salute, multumeasca, sa nu arunci pe strada gunoaie, sa manance fara sa plescaie sau sa-si arate amigdalele, sa bea fara sa soarba… in sfarsit, o vizibila educatie intre cei crescuti de o “profesionista” si ai mei o ignoranta.
    Ce mai, nu-mi incapeam in piele de mandrie… in ignoranta mea am facut o treaba buna avand atat un serviciu cat si copii buni, as zice!!!

  4. Hahaha! Suzeta,veșnica problema a ALTORA, a mea recunosc ca are 4 ani si inca da,doarme cu suzi,si singurul lucru care o calmează si ii da siguranța ca poate trece printr un eveniment neplăcut(gen lovituri mari) este suzeta,nu i s au stricat dinții sau mai stiu eu altceva,cand va fii pregătită va renunța,ea este conștienta ca alții rad de ea insa pur si simplu nu poate! Sfaturi sunt cu carul date de alții in necunoștință de cauza insa trebuie ignorati!

  5. Felicitari !Sunt in totalitate deacord cu tine! Ma regasesc in fiecare fraza. Eu nu am tinut cont de nici un “sfat”de acest gen.

  6. Vai al meu suge degetul nu suzeta si crede-ma sunt bombardata de sfaturi de la absolut toata lumea….dar absolut toata lumea….cum sa fac copilul de un an sa renunte la deget…inutil sa le spun ca nici macar nu incerc asa ceva…:-(

      • :-))) sincer chiar si 7 de ar avea tot nu as intelege ameatecul unui strain in educatia copilului…mama celui de 7 ani care inca suge degetul sigur face tot ce poate aa il dezvete si nu o von ajuta cu un sfat dat in parc sau pe strada

      • nici macar nu se poate numi sfat. cand ii spui :vai dar ce rusine asa copil mare sa isi suga degetul!! asta nu e sfat e doar o constatare pe care sigur si mama a realizat-o saraca. sfaturi nu primesti in parc ci doar constatari si dezaprobari. asta e realitatea. e mai usor sa vezi paiul din ochiul lui vecina decat decat parul infipt in ochiul tau :)). eu nu sunt impotriva sfaturilor, nu conteaza de unde, numai sa nu sune de parca sunt venita de pe Marte si nu stiu sa am grija de propriul copil, ca ala nu mai e sfat. daca o doamna cu scaun la cap vine si imi spune frumos uite eu am facut asa….si asa, poate merge si la tine. asta e atceva. si cand tu nu ai alte solutii e bine sa tii cont si de o persoana binevoitoare.

  7. Sfaturile astea, culmea, le-am primit de la mame si bunici de prin jur. Nicidecum de la oameni fara copii. Parerea mea e ca sfaturile sunt binevenite doar cand sunt cerute: nu conteaza de la cine, parinti, bunici, rude, batrane binevoitoare, superstitiosi si altii.
    Mituri si sfaturi inutile se gasesc la tot pasul. Cu un pediatru bun si accesibil 24/7 si cu o familie suportiva, timpul se va scurge mai usor si calvarul se va ameliora.

  8. 😂😂😂😂 trebuie sa te contrazic mamico!!! Tu poate nu ai vazut adolescenti pe strada sugand degetul….eu da….si nu e adolescenta ci casatorita si cu un copil dr 3 anisori…..la 24 de ani ink molfaie degetul mare!!

  9. Ai perfecta dreptate fiecare își creste copilu exact Cum vrea el eu nici la primu copil nu am ascultat de jimeni nici la a doua și tot timpul am făcut cum am crezut eu ca este mai bn pt ele .cea mica a mea are 2 ani și 3 lui și încă o alăptez toată lumea îmi spune ca e foarte mare și îmi dau sfaturi cum sa o înțarc dar nu am forțat copilul când crea sa renunțe o va face ea singura .

  10. Am primit toate sfaturile spuse mai sus…și acum după 2 ani și 7 luni ..tot se mai găsește un binevoitor sa îmi dea sfaturi,dar eu consider ca dacă am crescut-o singura pana acum,fiind un copil cu copil,sunt în stare sa o cresc și de acum încolo.

  11. Partea cu “unde doarme nou-născutul” diferă de la copil/familie la copil/familie. La noi bebe a dormit în pătuțul ei. De la început. Acum doarme în camera ei (face 1 an mâine; de la 7 luni jumate doarme singură în cameră). De ce? Pentru că am considerat că așa se odihnește ea mai bine. O alăptez. Și da, e puțin obositor. Spre dimineață (pe la 5-6) când se trezește pentru țiți, rămân lângă ea și dormim până la 9. Ideea e că ajunsesem să mă trezesc de 6-7 ori pe noapte pentru că ea simțea foitul nostru și/sau sforăitul meu (am rămas cu el din sarcină) și se trezea. Așa că am preferat să o las singură în camera ei. Se trezește de maxim 2 ori. A doua oară rămân cu ea pentru că mi-e lene să mă ridic din locul cald.
    Fiecare se adaptează situației..

  12. Te contrazici singura. Ai scris la început ca si tu ai facut asta ( se presupune înainte sa ai copil ), deci erai si tu la fel de enervanta ptr mămica/mămicile respectiva/e. E vorba aici ca nu ai răbdare sa Asculți . Poate chiar e un sfat bun, in momentele te de crize S-o teama si orbire maxima de iubire. Vine una care îți da o idee buna , si ce te faci ca nu are nici copil .
    Dar întrebarea mea este ???

    Asa prieteni rai ai sau familie ??? De nu te lasă in pace si îți dau si ei un sfat ca sa îți ușureze viața , ca nu se trezesc ei dimineata si scopul lor este sa îți strice ție socotelile cu copilul tău. Nu pot sa cred ca ai asa oameni enervanți in jurul tău ???? Care sunt enervanți acum de cand ai devenit tu mama …..

    Si spun asta ptr ca nu cred ca îți ți copilul in preajma unor străini , sau Primești sfaturi de la străini .

    Treziți-vă la realitate !!!

    • Nu, nu ai rabdare sa asculti cand esti obosita de atatea nopti nedormite, scutece schimbate, alaptat etc…nu ai rabdare sa aaculti toate sfaturile binevoitoare ale strainilor din parc sau se pe strada sau de oriunde pt ca, crede-ma pana si vanzatoarele din magazin iti dau sfaturi cand ai un copil mic…iar sfaturi bune se la prieteni fara copii inca nu am primit, chiar daca nu sunt rau intentionati, pana nu ai un copil nu stii cum e.

  13. Aiuria, eu nu cunosc oameni fara copii care sa dea sfaturi de genul, mentionate in textul de mai sus, poate or fi…..dar mai degraba tot cei care au sau au avut se ‘pricep’ la sfaturi de felul asta.
    Dar da, cred ca e si treaba celor fara copii atunci cand cineva isi creste copilul in asa fel incat ajunge un parazit al societatii, il neglijeaza sau abuzeaza.
    Pe mine ma pufneste rasul cand vad copii de 7 ani in carucior doar ca le e lene sa mearga sau cand stau cu degetul in gura la 9 ani. Dar nu le dau nici un sfat parintiilor. Sa ii tina ca bebelusii pana la 20 de ani..daca asa cred ca e bine pt copilul lor. Insa ma cam pufneste plansul cand vad copilasi de 4 ani care beau cola si se indoapa de cartofi prajiti cu maioneza si sosuri, poate mai sunt si obezi…si multe alte situatii in care copii sunt victime din punctul meu de vedere….si atunci chiar imi vine sa le dau sfaturi celor care se numesc parinti.

  14. Dragi mămici, nimeni nu inventează roata ca mamă, iar dacă dorește să o inventeze, va avea un traseu mult prea greoi de parcurs și nu va apuca să se bucure de maternitate alături de copilul său. Din toate informațiile și sfaturile care vă asaltează, alegeți ce vi se potrivește și restul nu le băgați în seamă. Ce ar fi dacă acum am folosi scutecele din cârpă și nu pampers-ul?! Lumea evoluează, învățăm de la părinți, frați, rude dar cel mai bine învățăm din practica noastră ca și mămici. Însă nu strică niciodată un pic de teorie. Eu aș propune ca disciplină în liceu- și doar în liceu- cursuri de ”educați parentală”-deoarece sunt cursuri la care mămicile sau viitoarele mămici pot socializa, obțin informații sigure și pot obține răspunsuri la întrebări. La primul copil și eu am primit sfaturi proaste pe care nu le-am urmat orbește dar și informații care mi-au fost de folos. Ne naștem cu instictul matern, însă câte femei reușesc să se descurce și să fie mame foarte bune pentru copilul lor. Eu recunosc că abia la al doilea copil am știut să evit greșelile făcute cu primul copil. Însă cel mai important lucru în relația noastră cu copiii este IUBIREA! Iubiți-vă copiii necondiționat și bucurați-vă dacă Dumnezeu vi i-a încredințat sănătoși și întregi! Iar dacă aveți de purtat o cruce, nu renunțați la ea. Sunt părinți care renunță la copilul lor pentru că s-a născut cu handicap și nu înțeleg că e vorba de un suflet și nu un simplu obiect de care se pot debarasa oricând.
    Luptați pentru copiii voștri, ascultați-vă conștiința atunci când trebuie să luați decizii cu privire la copilul vostru, nu vă pierdeți răbdarea iar atunci când nu mai puteți apelați la un psiholog, la mama, la o prietenă. Pentru a vă descărca și pentru a o lua de la capăt! Nimeni nu este singur decât dacă se autoizolează! Luați de la cei din jur ceea ce este bun! Creștere ușoară, dragi mămici!

  15. Eu am avut un copil de “revista”. In sensul in care dormea singura la ea in patut cand o asezam…nu am stiut ce sunt alea colici sau iesit de dintisori. Plangea doar cand ii era foame. Ma simt foarte norocoasa si poate de aceea imi este frica sa mai fac un copil pt.ca sunt ferm convinsa ca nu o sa mai am parte de acelasi “tratament”…
    Sfatul meu este ca toate mamicile sa faca asa cum simt nu cum le spune x, y si z chiar daca au copii. Fiecare copil e unic.

Leave a Reply