Cărţile copilăriei noastre

V-am povestit aici despre cât de dragă mi-a fost Heidi şi despre cum uneori, cu M, povestim despre cărţile copilăriei noastre. Ei bine, M caută tot timpul pe la anticari cărţile astea. O parte din ele chiar le-a găsit. Altele le-am primit. Ieri le-am răsfoit puţin împreună. Câte flasback-uri, câte amintiri dragi! Aşa că am hotărât să va arătăm şi vouă colecţia cu cărţile copilăriei noastre . Fără cuvinte, doar în imagini. Sperăm să vă stârneasca şi vouă amintiri plăcute! 🙂

Haiavatha, căpetenia pieilor roşii

 

Cartea Junglei

 

Heidi, fetiţa munţilor

 

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

 

Robinson Crusoe

 

Pinocchio

 

Căluţul cocoşat

 

Pana lui Finist Şoimanul

 

Fram, ursul polar

 

Din marile legende ale lumii

 

Cuore

 

Noi şi puii animalelor

 

Lupul care a uitat proverbele

 

Tom Degeţel

 

Muzicanţii din Bremen

 

Nastratin Hogea

 

Basme

 

Balada unui greier mic

 

Povestiri

 

Trei grăsani

 

Sperăm să vă stârneasca şi vouă amintiri plăcute! 🙂 Şi poate ne spuneţi voi ce cărţi citeaţi în copilărie. 🙂
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Prietena mea, Heidi

Heidi coperta I.C.

M şi cu mine suntem cititori. Într-o perioadă în care toată lumea caută mobilă de living cât mai minimalistă şi care să ocupe cât mai puţin spaţiu, noi ne-am luat ditamai biblioteca, cu rafturi mai mici şi mai mari, în care ne-am aranjat cărţile. Întâmplarea face că citeam amândoi şi în copilărie, aşa că nu o dată ne-a prins noaptea vorbind despre cărţile care ne erau dragi atunci.

Au fost multe, însă printre cele mai iubite de mine era “Heidi, fetiţa munţilor”, de Johanna Spyri. O adoram pe micuţa veselă, plină de viaţă şi cu părul creţ, care în ciuda abandonului repetat la care fusese supusă, reuşise să se păstreze empatică şi iubitoare faţă de oamenii din jurul ei. Citeam pe nerăsuflate despre bunicul pe care Heidi îl vedea drept un om foarte serios, despre cum el i-a muls fetiţei o cană cu lapte de capră proaspăt, pe care ea a băut-o cu poftă.

Apoi despre cum i-a făcut un scăunel mic de lemn pe care fetiţa să se poată aşeza. Despre casa lui din munţi, despre pajiştile cu flori şi brazii înalţi, despre patul ei de paie din podul casei bunicului. Despre pipa pe care o pufăia şi barba lui lungă. Îmi amintesc cum mi se făcea imediat poftă de brânză când citeam cu câtă poftă o mânca Heidi.

Îmi plăcea de Peter, băieţelul care ducea turma de capre la păşune şi storceam lacrimi amare când citeam despre bunica lui oarbă cu care Heidi legase o prietenie specială. Stăteam ore întregi cu cartea în braţe, privind ilustraţiile şi recitind acelaşi pagini, iar şi iar. Trăiam acolo cu Heidi tot ce i se întâmpla ei. Am suferit cu ea când mătuşa Dete a luat-o de la bunic şi a dus-o la o familie bogată, unde urma să-i ţină companie unei fetiţe invalide, numită Clara.

20292524_1624994564208313_1709593421_n

Am simţit prietenia dintre cele două, însă şi abandonul pe care Heidi îl trăia din nou, fiind luată împotriva dorinţei ei de la casa bunicului, de dorul căruia se perpelea. Am suferit cu ea când visa la pajiştile înverzite, la salturile căpriţelor, zborul vulturilor şi la brazii ei dragi. Aş fi vrut s-o pot alina, căci Heidi devenise prietena mea. Am zâmbit când Heidi a învăţat să citească cu ajutorul Clarei şi al bunicii ei, când a urcat în clopotniţă înaltă, sperând că de la aşa înălţime să poată întâlni cu ochii şi altceva decât clădiri. Am trăit cu veselie fiecare şotie a ei şi m-am întristat de fiecare dată când o atingea dorul de bunic.

S-a întors Heidi la bunicul ei, atunci când un doctor a recomandat ca fetiţa să fie trimisă înapoi acasă, căci lumina veselă din ochii ei se stingea fără toţi prietenii ei din munţi, fără capre şi lapte proaspăt muls, fără păşunea verde şi bunicul ei drag. Am iubit-o pe fetiţa asta cu tot sufletul meu de copil.

Cititul a fost o parte importantă din copilăria mea şi mi-a adus nenumărate beneficii. Prietenia cu Heidi e unul dintre ele. Copiii au nevoie de cărţi, au nevoie să-şi imagineze scenele din carte, să le vadă cu ochii minţii, să creeze relaţii cu personajele dintre file, să atingă foaia tipărită, să miroasă o carte. Nimic nu se compară cu asta. Pe ce am mai sfânt, nimic nu se compară cu o carte!

M a găsit-o pe Heidi la anticar şi mi-a cumpărat-o. Fix ediţia pe care am avut-o în copilărie. Să vă spun că am simţit fluturi în stomac atunci când mi-a trimis poză cu cartea? Că mi-au dat lacrimile când am văzut coperta cu Heidi şi căpriţa albă?

Cumpăraţi cărţi, dragilor! Universul care se găseşte între paginile unei cărţi nu poate fi înlocuit nici cu desene animate, nici cu jucării scumpe.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Cărţile lui Iris II

iun4 (108)

Revin cu o nouă prezentare a cărţilor din biblioteca lui Iris. Mi-ar plăcea să cred că toţi copiii au cărţi şi că toţi părinţii le citesc, însă ştiu că nu e aşa. Aş vrea să-i pot influenţa într-un fel pe părinţii care nu le citesc celor mici, să-i pot convinge că cititul apropie, dezvoltă imaginaţia şi vocabularul, le deschide copiilor mintea către situaţii noi, către lumi fantastice, către înţelegerea comportamentelor altora, către înfruntarea propriilor temerilor.

Un copil căruia i s-a citit înainte de culcare, cu mâna mamei sau a tatălui mângâindu-i părul, cu capul sprijit de umărul părintelui, va dormi mai bine. Investiţi în cărţi, cumpăraţi-le şi permiteţi-le copiilor să le mânuiască.

Mergeţi cu ei la librărie, alegeţi cărţile împreună. Şi musai, musai să-i duceţi la bibliotecă. Încercaţi, măcar o dată. Eu merg cu Iris încă de când era bebeluş. O cunosc şi doamnele bibliotecare. Aici a învăţat şi conceptul de împrumut. Ştie că îşi alege cărţile singură, le ducem acasă, le cititm şi avem grijă de ele, apoi le returnăm în stare bună ca să le poată citi şi alţi copii.

Lumea cărţilor e una fascinantă. Introduceţi-va copiii în ea, nu veţi regreta niciodată că aţi făcut-o!

Cei trei purceluşi

Clasica poveste cu purceluşii care-şi construiesc case de paie, nuiele şi piatră, ca să se apere de lupul cel rău.

Aventurile vrăjitoarei Hilda

Hilda e o vrăjitoare care merge la şcoala de vrăjitoare, bineînţeles. Are nevoie să meargă, pentru că altfel nu prea îi ies vrăjile.

Cartea junglei

Ediţia din 1986, cea cu care am copilărit şi eu. M a căutat-o pe la anticari, până a găsit-o. Iris e încântată de ilustraţii şi în continuare e Mowgli, ar sta toată ziua numai în chiloţi.

Poveşti nemuritoare

Exemplarul aşa de rău pentru că l-am răsfoit toată copilăria mea. Singurul dezavantaj e că nu are ilustraţii, însă Iris are chiar şi aşa răbdare să asculte poveştile. Îmi pare rău că nu am mai multe păstrate de când eram copil.

Furnica si porumbiţa

Celebrele fabule ale lui Lev Tolstoi, altă carte a copilăriei mele, pe care mă bucur să o dau mai departe lui Iris.

Te voi iubi mereu

O carte despre iubirea necondiţionată pe care le-o purtăm copiilor noştri. Perfectă înainte de culcare şi drăguţ ilustrată.

Aventurile lui Păienjenel

“In copilarie, imi lua doua ore sa ajung acasa. Scoala era foarte aproape, numai ca pe drum ma intalneam mereu cu prietenii mei imaginari. Lucrurile nu s-au schimbat nici acum, cu o singura exceptie. O mare parte dintre ei sunt in aceasta carte si ii puteti vedea si voi. Iar cu restul va veti intalni in cartile cele ce vor urma.”- Joe Popov (autoarea)

Înţepenit

Zmeul lui Floyd rămâne înţepenit în copac. Băieţelul aruncă diverse obiecte în pom, în încercarea de a da jos zmeul. Noi râdem mult când citim cartea asta.

Osişor

Prietenia apare atunci când te aştepţi mai puţin. O poveste drăguţă despre acceptarea celor de lângă noi, fix aşa cum sunt ei. Iris e fascinată de micul schelet, ştirb de-un dinte.

Domnul Întuneric se strecoară

O carte menită să îi împrietenească pe cei mici cu întunericul. Daisy ştie că după fiecare zi, vine noaptea. Nu-i e frică de întuneric, ştie că acesta e firesc.

Spune-mi o poveste

O carte drăguţă cu poveşti, despre aventurile Stelei şi a Purceluşului Rozaliu, plină de pilde şi tâlc. Printre poveşti sunt strecurate şi exerciţii simple de logică.

Secretul Monstrului

Jojo vede un monstru în camera lui şi refuză să meargă la culcare. Părinţii lui încearcă să-l convingă că acolo nu e nici un monstru. Când Jojo insistă că monstrul e real, părinţii lui se duc la doctorul Abanos, care le prescrie o reţeta miraculoasă.

Povestea gâştelor

Clasica poveste a lui George Coşbuc. Foarte fain ilustrată, Iris îmi cere să i-o citesc în fiecare zi.

Imi caut un culcuş

Paul şi Bruno hotărăsc să-şi construiască o navă spaţială care să-i ducă tocmai pe Lună. Pentru că, socotesc ei, doar acolo mai pot trage un pui de somn împreună. Acasă patul e prea mic.

Iepurele de catifea

O carte pe care cred că toţi copiii ar trebui s-o aibă în bibliotecă. E minunată. Ilustraţiile sunt şi ele deosebite. Iris n-are răbdare s-o asculte pe toată, căci e lungă, însă citim din ea fragmente. V-o recomand!

Tafiti şi puiul de elefant

Tafiti şi Cif trebuie să-l reunească pe puiul de elefant cu turma lui. Însă misiunea aceasta nu e una tocmai uşoară.

Voi reveni cu o nouă selecţie din cărţile lui Iris. Între timp, spuneţi-ne, voi ce le citiţi copiilor?
“Dosar de Mamă” e si pe Facebook

Carţile lui Iris (I)

 

H (79)
Ştim cu toţii cât de important este să le citim copiilor. Ştim însă şi de ce?

– Cititul stimulează imaginaţia.
– Aţâţă curiozitatea.
– Citindu-le îi ajutăm să vorbească devreme.
– Dezvoltă vocabularul.
– Este un prilej excelent de conectare între părinte şi copil.
– Bucuria intimităţii pe care o simte copilul în timp ce părintele îi citeşte, îl ajută să dezvolte o atitudine pozitivă vizavi de citit.
– Copilul învaţă despre cauza şi efect.
– Cărţile îl învaţă pe copil despre relaţiile interumane, despre situaţii, despre bine şi rău, despre schimbare.

Nimic nu se compară cu momentul în care trupul ei mic se lipeşte de al meu, când îşi sprijină capul de mine şi freamătă de nerăbdare să deschidem cartea pe care a ales-o. Îşi plimbă degetele pe desenele şi personajele din aceasta, în timp ce-i citesc. Pe unele zăboveşte îndelung, pe altele mai puţin. A format relaţii cu personajele astea despre care citim zilnic. Vorbeşte despre ele tot timpul, sunt parte din viaţa ei.

Pentru că m-aţi întrebat ce mai citim, vă prezint o parte din cărţile lui Iris.

Urmel iese din ou

Pe insula Titiwu, un aisberg aduce un ou de Urmel. Profesorul Habacuc Tibatong (imaginaţi-vă numai puţin cum rosteşte un copil de doi ani numele ăsta 🙂 )şi elevii lui aşteaptă cu nerăbdare să vadă ce va ieşi din ou. Pinguinul Ping cloceşte oul, Purcica îngrijeşte bebeluşul, iar ceilalţi prieteni îl învaţă fiecare în parte câte ceva pe cel mic.
E una din cărţile ei preferate, povestea e haioasă, cartea este foarte colorată şi ilustrată minunat.

Urmel şi Zâna- Purceluş

Când Urmel a mâncat prea multă îngheţată de cocos, Purceluşa îi oferă ceai de muşeţel ca să îi aline durerea de burtică. Dar Urmel nu vrea ceaiul, aşa că Purcica îi spune povestea despre Urmel cavaler şi Zâna-Purceluş, ca să îl convingă.
Iris e tare încântată de aventurile lui Urmel, însă cel mai tare o îndrăgeşte pe Purcica 🙂

De ce vă certaţi, Matei?

O poveste despre prietenie şi despre puterea de a ierta. Matei şi Edi se ceartă din cauza barajului şi a bărcuţei pe care le-au construit. Însă descoperă repede că fără prieteni e destul de greu, iar joaca nu e la fel de distractivă.

Matei o iubeşte pe mami

După ce mama se supără pe el pentru că a întârziat la masă, Matei se hotărăşte să-i facă un cadou deosebit.

Ajutor, Matei! O fantomă!

Când sora mai mică a lui Matei se sperie de o fantomă văzută la fereastră, iepuraşul are o idee inedită ca să o liniştească.

Ursuleţul Benny şi Răţuşca Mac

O carte despre prietenie, foarte fain ilustrată şi colorată. Despre munca de echipă şi cum e să dai o mâna de ajutor cuiva aflat la ananghie. Printre favorite.

Gândăceii săritori

Când Pedro îşi pierde ghetuţele, Bulinuţă buburuza şi prietenii ei, îi sar în ajutor.

Voi rămâne cu tine mereu

O carte deosebită, care abordează într-un mod delicat subiectul pierderii unei persoane dragi, sau plecarea puiului din cuib, în funcţie de interpretarea proprie.

Animale in lume

Nu e o carte de poveşti, însă include câteva catrene amuzante despre animale. Iris le ştie pe de rost, eu citesc începutul, ea rosteşte restul. E cartonată şi foarte fain colorată.

Uimitorul corp uman

Cartea face parte din colecţia “Micii exploratori”, editura Gama. O carte cu clapete despre funcţionarea corpului uman. Foarte utilă.

Lumea animalelor

Tot din colecţia “Micii exploratori”, o carte cu clapete, în care copiii găsesc informaţii interesante despre lumea animalelor.

Surpriza Prinţesei Ida

Prinţesa Ida şi Filu, puiul de bufniţă, pleacă împreună să caute un cadou deosebit pentru rege şi regină. În drumul lor întâlnesc persoane şi vietăţi care au nevoie de ajutor.

Ghici ce trebuie să zici. Politeţea pentru pici.

Este o carte educativă, care îi învaţă pe cei mici formulele de politeţe.

Noapte bună, ursule hoinar!

Ursul trezeşte toată pădurea, încercând să vadă o stea căzătoare.

Poveşti de fraţii Grimm

O colecţie minunată din povestile fratilor Grimm. Am cumpărat cartea de curând, Iris tocmai o descoperă.

Mami, mă vei mai iubi dacă?

Dacă n-o aveţi, v-o recomand din suflet. Cartea ne vorbeşte despre dragostea necondiţionată pe care un părinte o poartă propriului copil. Ursuleţul Martin îi pune mamei diferite întrebări, îngrijorat fiind că ea nu l-ar mai iubi la un moment dat. Mama îi da răspunsuri pline de dragoste şi îl asigură delicat de iubirea ei veşnică.

Bulgăraş de primăvară

Pentru că Ariciul doarme în timpul iernii şi nu ştie cum arată aceasta, îl roagă pe Iepuraş să-i păstreze şi lui puţină. O poveste simpatică tare.

Cadou de ziua ta

Pentru că nu ştiu când e ziua lor, Ariciul şi Iepuraşul, hotărăsc să şi le sărbătorească împreună mâine. Amândoi caută să-i facă celuilat, cadoul perfect.

Ce-ţi aduci aminte

Aceiaşi Arici şi Iepuraş, joacă împreună jocul după care mereu se ceartă. O poveste drăguţă despre prietenia celor doi. După cum se vede, Iris are trei cărţi din colecţie, cei doi eroi sunt printre preferaţii ei.

Te iubesc, orice culoare ai avea!

Girafa Gigi îşi doreşte foarte tare o surioară sau un frate, însă atunci când chiar devine soră mai mare, lucrurile nu sunt aşa cum îşi imagina ea.

Minunata pălărie a lui Millie

Când Millie vrea să îşi cumpere o  pălărie dar nu are bani s-o facă, trebuie doar să îşi folosească imaginaţia ca să aibă ce îşi doreşte. Iris o iubeşte pe Millie.

Voi reveni cu o nouă selecţie din cărţile lui Iris. Între timp, spuneţi-ne, voi ce le citiţi copiilor?

“Dosar de Mamă” e si pe Facebook