Azi e tot ce avem. Îmi place să mă gândesc și la viitor, să-mi fac planuri și proiecții în cap, dar am priceput până la urmă, (cam târziu ce-i drept) că viața se întâmplă cu siguranță, doar acum. Mâine e posibil, într-adevăr, însă nu există garanții că chiar urmează. Așa că mă uit la ziua asta care face parte din traiul meu, din viața mea simplă, acest acum al meu.

Cu trezitul dis-de-dimineață pentru mers la școală, cu mirosul de cafea proaspăt făcută, hohotele de râs ale băiețelului la gâdilat. Cu sunete noi în vocabularul unui copil ce învață să vorbească, mâncarea chinezească făcută de mine pe care au mâncat-o amândoi copiii cu poftă. Băiețelul cuibărindu-se în brațele mele la trezirea din somnul de după-amiază, joaca lui Iris cu prietenul ei, pe stradă, Carol aruncând cu pietricele într-o grămadă cu nisip. Baia cu spumă în care s-au bălăcit copiii, înghețata pe care M mi-a șoptit că merge s-o cumpere. Toate azi. Viața noastră acum. Asta-i tot ce avem. Și nu e deloc puțin, suntem bogați de-a dreptul.

Dosar de Mamă e și pe Facebook