Am plecat s-o iau pe Iris de la școală, pe-o vreme din-aia de nu-ți venea să scoți nici câinele afară. Am lăsat căruciorul acasă, pentru că burnița și l-am pus pe Zmeu în sistem, deși deja îmi rupe șalele, gândindu-mă că în felul acesta îl pot proteja mai ușor, sub umbrelă. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea a vântului dobrogean, care mi-a întors imediat umbrela cu cracii în sus, după care mi-a rupt-o. Așa că m-am enervat și am aruncat-o înapoi în curte, unde șade fain frumos și-acum.

Pentru că în zece minute trebuia să fiu la școală și n-aveam altă soluție, i-am tras copilului bine gluga pe cap și am plecat așa, prin ploaia măruntă, care pe alocuri dădea semne că vrea să se transforme în ninsoare.

(Ferice de cei care au familia aproape, bunici sau altcineva care să le sară în ajutor, v-am mai zis și altădată, sper că dacă-i aveți, îi și apreciați cu adevărat.)

Din fericire, am ajuns înapoi acasă destul de uscați, dar bătuți bine de vânt, iar după ce copiii au mâncat, a început să ningă de-a binelea. Eu și Iris suntem foarte bucuroase de fiecare dată când ninge, dar să ne înțelegem, e deja sfârșitul lunii martie, suntem sătule de stat în casă, de frig și de noroaie.

Să vină primăvara, așadar. Pentru că pe cea de anul trecut am ratat-o, ca și voi. Am ratat primii copaci înverziți, irișii în toate culorile, am ratat lalelele, narcisele, plimbările aiurea, pe străzi înguste de oraș mic. N-am mai trăit diminețile călduțe în drum spre grădiniță și chiar am simțit toate astea ca pe o adevărată pierdere.

Iar acum se aude că suntem din nou în prag de carantină, și, sigur că vom respecta toate regulile, nu mă mai sperie asta. Dar primăvara, of, n-aș vrea să mai pierdem încă una. Îmi doresc să aud păsărelele ciripind, dimineața, când o s-o duc pe Iris la școală. Să se oprească Zmeu la melcii care traversează mereu trotuarul, după ploaie. Să sufle în păpădiile adunate din parc. Să mirosim tufele de liliac, să admirăm copacii în floare și să căutăm curtea cu cei mai frumoși iriși. Atât îmi doresc acum, să vină primăvara mai repede. Haide, hai odată!

Dosar de Mamă e și pe Facebook