Uneori nu ne amuzăm

Dar de ce scrii câteodată chestii deprimante? Că, iaca, oamenilor le place mai tare când pui chestii amuzante, mai râd și ei, ce atâta tristețe? Acum, serios, n-are nimeni nevoie să vină aici și să se deprime. Ce dacă e blogul tău?

Și-apoi ce motive ai putea avea tocmai tu, ca să nu te simți ca un trandafir roz? Ai casă, ai masă, doi copii sănătoși și frumoși, un soț care te iubește. Ce-ți mai lipsește și ție? Hai, mai dă-o-ncolo de treabă!

Păi cum să zic eu, ca să înțeleagă și unul și altul, scriu așa, pentru că am dreptul să trăiesc și zile de căcat, fie-mi iertată franchețea. La fel cum am dreptul să plâng sau să mă plâng. Să spun și despre lucrurile mai puțin frumoase, ori să postez poze fără filtre. Oricare dintre noi avem drepturile astea. Să ne vină să ne băgăm picioarele, să ne tragem cuvertura peste cap câteodată, mama ei de treabă.

Că viața nu-i o pagină de Facebook care trebuie să adune cât mai multe like-uri și inimioare. E și cu bune, evident, dar nu tot ce trăim e pudrat cu sclipici. Ne mai și certăm, mai și țipăm, mai și socotim banii ca să ne ajungă, ne mai și enervăm, mai avem și strada plină de noroi, ba ne mai miros urât și șosetele uneori.

Iaca, de-aia nu scriu eu doar chestii amuzante.

Dosar de Mamă e și pe Facebook

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.