Nu pot zice despre mine că aș fi vreo mână largă. Nu. Mai ales în perioada asta, când atâția oameni au rămas fără locuri de muncă și când nu știi ce urmează de pe azi pe mâine. Cheltui pe mâncare, utilități evident, telefon, medic dacă e nevoie, un cont Netflix și câte-o gustare din când în când, deși de cele mai multe ori, pe asta o coc eu acasă. Nu cumpăr haine decât foarte rar, Iris a mers la școală foarte puțin, eu și M n-am ieșit decât atunci când a fost musai, așadar investiția aceasta n-a fost necesară, ne-am descurcat cu ce aveam deja în dulapuri. Apoi copiii au mai primit haine de la prieteni și rude care au copii mai mari. La rândul nostru, dăm hainele mai departe altor copii, când alor mei le rămân mici.

Mai greu a fost cu cărțile. Acolo am mai călcat pe lângă, deși am o grămadă și pe Kindle, merg și la bibliotecă, plus încă un braț de volume ce își așteaptă rândul la citit. Ba enciclopedii și ficțiune la reducere pentru Iris, ba cărți noi pentru mine sau de istorie pentru M. Dar cred că n-am exagerat tare nici aici, am cheltuit cumpătat, mai ales că trebuie să mai băgăm și la căpuț ceva, nu doar în burtă, nu-i așa?

Ați putea zice că mă privez de bucuria umblatului prin magazine și de căscatul aiurea la diverse chestii de care n-am de fapt nevoie. E drept că-mi place să fac asta, dar o mică pandemie, plus doi mici copii, mă împiedică de la un asemena răsfăț. Dar nu-i bai, că a găsit fata soluții.

În capul meu se numește fake shopping.  Deschid pagini de magazine online și pun în coș lucruri drăguțe care de fapt nu-mi trebuiesc. Rochii vaporoase, eșarfe, brățări și coliere, creme și seruri  magice pentru ten, noptiere din lemn masiv, covoare, lenjerii de pat și prosoape pufoase, halate de baie, pantaloni scurți, geci de piele, role, lumânări parfumate. Boluri de ciorbă cu motive mexicane, agende, stilouri cu penițe de aur, obiective pentru aparatul foto, laptopuri, loțiuni de corp parfumate, teniși, mulți teniși în toate culorile, bocanci, hanorace cu și fără glugă, cărți de bucate, de toate pun în coș.

E aproape ca mersul la mall, doar că nu mă hăituie nici o vânzătoare, nu e aglomerat și nu-l mai găsesc pe M botos la ieșire. La final mă uit în coș, șterg satisfăcută produsele, unul câte unul și gata. Terapie curată, parol. Ca mersul la spa. Cred, că de fapt acolo n-am fost niciodată. Serios, trebuie să încercați și voi. E distractiv și nu costă nimic, la propriu. 😅

Dosar de Mamă e și pe Facebook