Îi învățăm de mici pe copii că focul e periculos și să nu se joace cu chibriturile. Îi învățăm că atunci când arde și adulții din jur nu pot stinge focul, sunăm la 112 ca să cerem ajutor. Îi învățăm că pompierii intervin în cazul unui incendiu și salvează oameni. Că doctorii tratează arsuri. Pentru că teoretic acestea sunt niște adevăruri. Pentru că într-o societate funcțională, așa stau lucrurile.

În realitate însă, la 112 e posibil să ne răspundă o doamnă arogantă și sarcastică, așa ca aceea care a preluat apelul părinților speriați că bebelușa lor de șase luni urina cu sânge.

Citiți știrea aici.

În realitate pompierii pot veni însă nu și interveni, din cauză că nu au cu ce, ca în cazul de azi, de la Constanța, unde o doamnă a murit după ce s-a aruncat de la etajul șase, încercând să se salveze din incediul ce izbucnise în apartamentu ei, iar pompierii au privit-o fără să miște un deget.

Citiți știrea aici

În realitate, doctorii pot să nu-ți curețe arsurile și să te trimită în Belgia cu trei bacterii și o ciupercă, ca să mori acolo, nu în spitalele în care te-ai infectat. Ca în cazul domnului care s-a electrocutat la Constanța în luna ianuarie și care s-a stins ieri în urma unei lungi suferințe.

Citiți știrea aici.

Iar știrile acestea sunt doar de ieri și azi. Nu sunt filme horror, sunt realitatea în care trăim, sau, mă rog, la cum arată lucrurile, supraviețuim.

Dosar de Mamă e și pe Facebook