Maria are cancer în fază terminală și e nevoită să se interneze în spital, pentru că durerile au devenit tot mai intense. E lesne de înțeles că nu va mai pleca de aici vreodată, pe propriile ei picioare. Știe și ea asta. O știe și soțul ei, o știu și prietenii lor. Chiar și fiul lor de trei ani, Tomy. Deși foarte bolnavă, Maria nu este pacientul tipic, nu speră într-o vindecare miraculoasă, din contră, e realistă și curajoasă. Deși curajos cred că e inevitabil, orice pacient de pe lumea asta.

Pe patul de spital îi cere soțului să-i aducă un jurnal, în care începe să însemneze gânduri pentru băiețelul ei, Tomy, pe care nu va avea privilegiul să-l vadă crescând. În același timp, postează cu ironie și umor pe Twitter despre evoluția bolii și provocările cu care se confruntă un om aflat pe moarte. Postările îi aduc o oarecare faimă, fiind chiar intervievată telefonic la un talk show important. Totuși, Maria alege să își dedice timpul rămas scriind în jurnalul pentru Tomy.

Deși nu se lamentează, Maria mărturisește că îi e dor să se plimbe cu micuțul, să meargă la cumpărături cu el, să mănânce înghețată împreună, ba chiar să-l vadă cum devine mofturos de la oboseală sau cum refuză să mai stea în cărucior. “Să știi că au fost cele mai fericite momente din viața mea.”, notează ea în jurnal.

Când simte că nu mai poate, Maria optează pentru sinucidere asistată, așa că cere ajutorul medicilor și a soțului.

Ce m-a impresionat la filmul acesta a fost modul în care Maria acceptă inevitabilul. Moartea e ceva ce nu mai poate ocoli, ceva aproape palpabil, iar Maria înțelege și acceptă asta cu o naturalețe incredibilă. În ciuda poverii pe care o duce și a durerii care o încearcă, Maria își păstrează umorul și demnitatea, ba chiar reușește să îi ajute ea pe cei din jur să facă față situației dificile prin care trec cu toții.

Filmul nu e melodramatic, nu te lasă stors de vlagă, din punctul meu de vedere nu este o perspectivă a morții ci una a vieții. Dacă vreți să-l vedeți, îl găsiți pe Netflix.

P. S. Maria și povestea ei au existat în realitate, iar jurnalul ei a fost publicat și a ajuns bestseller.

Dosar de Mamă e și pe Facebook