E răcoare deja dimineața. Pe străzi, copiii încearcă zgribuliți să țină pasul cu mamele lor, dar tot rămân cu cel puțin doi pași în urma lor. Au mâinile îndesate prin buzunare și căpușoarele acoperite cu gluga.

Hai odată, zic mamele, hai că întârziem, grăbește-te.

Dar, mami, uite bățul ăsta arată exact ca un șarpe, zic copiii, fără să dea doi bani pe graba mamelor.

Drumul spre școală e plin de elevi mai mici sau mai mari, bobocei sau elevi de liceu, însoțiți de un părinte, o bunică sau singuri. Celor mici le alunecă bretelele ghiozdanelor de pe umeri și se mai împiedică de câte un șiret desfăcut, cei mari au atitudine ușor arogantă, perfect firească pentru niște adolescenți.

La poarta școlii, mamele își pupă odraslele pe frunte sau pe obrajori, copiii întind buzele către ele, luându-și cu greu rămas bun.

Să fii cuminte, se aude de peste tot. Să te speli pe mâini înainte să mănânci. Să n-o superi pe doamna. Să nu-ți murdărești cămașa. Ne vedem la prânz. Te iubesc. Pa.

O să-mi fie dor de tine, strigă copiii. Abia aștept să vii după mine. Mergem în parc după școală? Facem turtă dulce? Să-mi cauți jucăria pe care am pierdut-o. Să nu-l lași pe Andrei cu mașinuța mea. Te iubesc, mama, paaaa.

E încă răcoare. Mamele trimit bezele către copii în timp ce se îndepărtează, câte un școlar mai mic stoarce lacrimi amare, se înghesuie către intrare pâlcuri de elevi. Bună dimineața!

Dosar de Mamă e si pe Facebook