Se zice pe bună dreptate că familia nu ți-o alegi. Nici pe cea cu care te naști, dar nici pe cea dobândită după ce te căsătorești. Se mai zice și că nu te căsătorești doar cu bărbatul pe care l-ai ales, ci cu tot neamul lui.

Adică el, bărbatul, e un produs al evoluției familiei sale, a părinților, dar și a celorlalți înaintași ai neamului său. La fel și surorile sau frații săi. Inevitabil, și ei vor face parte din viața ta, după căsătorie. Părinții lui, surorile, frații, nepoții, cum ziceam, tot neamul lui.

Acum, poți avea un noroc fantastic, sau un ghinion groaznic. E ca la loto, nu se știe niciodată ce nimerești.

O să-ți scriu public, aici, ca să rămână negru pe alb, că eu am avut norocul ăla fantastic atunci când m-am măritat cu tot neamul lui.

Mi-ai fost de la început ca o soră mai mare. Te-ai asigurat discret mereu că mi-e bine, m-ai ajutat de cele mai multe ori ca și cum asta era datoria ta, deși nu era așa nici pe departe. Ai știut când să vorbești și când să nu zici nici un cuvânt, ai fost la un telefon distanță mereu. Nu țin minte să-mi fi spus vreodată că nu, nu poți să mă ajuți. De multe ori mi-ai întins umărul, și tot de multe ori eu l-am folosit ca sprijin. Prin calmul tău ai fost adesea colacul meu de salvare, vreau să știi asta.

Alteori, ți-am fost eu ție ca o soră mai mare. M-am îngrijorat pentru tine, m-am bucurat și ți-am suflat la rândul meu în aripi, atunci când m-ai lăsat și am știut cum.

Știu că o să te emoționezi peste măsură citind toate astea, însă e cel mai potrivit cadou la care mă pot gândi să ți-l ofer.

Vreau să știi că te văd, te apreciez și te iubesc! La mulți ani, Paulina!

Dosar de Mamă e și pe Facebook