Când graba strică treaba

L-am pus pe Zmeu în cărucior și m-am plimbat cu el prin fața porții, ca să-l adorm. De vreo trei luni doarme afară, în curte, chiar dacă latră Ozzy, mai trec mașini, țipă soră-sa sau se aud diverse alte zgomote. În casă doarme doar douăzeci de minute și se trezește imediat, doar dacă îmi trosnește un genunchi, de exemplu.

Mă grăbeam, pentru că aveam destule de făcut și plănuiam să le fac pe toate în timp ce Zmeu dormea. Așa că după ce a alunecat în lumea viselor, am fugit la bucătarie, am tocat rapid legume și am pus mâncarea pe foc, am spălat vasele, am strâns jucăriile și hainele aruncate prin living. Apoi s-a trezit ficiorul. Am ieșit afară și am legănat căruciorul până a adormit la loc.

Am fugit la bucătărie, am amestecat în cele două oale de pe aragaz, am gâdilat-o puțin pe Iris. Am pus vasele la locul lor și am măturat în bucătarie. Apoi, fuga la baie să umplu găleata cu apă ca să dau și cu mopul. L-am auzit pe Zmeu scâncind iar și am zbughit-o afară la el. Spre ieșire, grijulie, am oprit aragazul.

Zmeu plângea de mama focului, însă ar mai fi dormit, așa că am stat acolo cu el, legănându-l și cântându-i, până a închis iar ochii și corpul i s-a relaxat. M-am grăbit iar în bucătărie, am aprins din nou ochiurile aragazului sub oale, și m-am felicitat singură că nu uitasem să le opresc atunci când ieșisem la Zmeu.

Apoi m-am grăbit la baie, că doar îmi mai rămăsese de dat cu mopul. S-a dovedit că mă felicitasem cam devreme, la baie uitasem apa pornita în timp ce umpleam găleata, iar acum aproape că depășea pragul către living. Am dus mâna la inimă, am zis ceva colorat, mi-am suflecat pantalonii și am intrat în baie. Auuuu, am strigat. Nu au inima mea, ci au, băga-mi-aș, ce fierbinte e apa asta. Nu mai insist asupra acestui aspect, pentru că am mai zis și altele, nedemne de a fi reproduse aici. Am oprit apa, am scurs, am șters, am adunat, am pus la uscat. Fix ce nu plănuisem pentru dimineața aia.

Între timp, din bucătarie am simțit miros de ars. Păi, cum, se putea altfel? Am fugit, am amestecat în oale, mâncarea nu era compromisă chiar așa rău. Măcar atât. L-am verificat pe Zmeu, care din fericire încă dormea.

Bun, mi-am spus. Dezastrul a fost evitat, n-am inundat decât baia, care de altfel, iaca, acum sclipește. Hai că mai dau cu mopul în bucătărie și gata, am terminat. Dar fix atunci s-a auzit un țipăt mic, unul de Zmeu nerăbdător care o voia pe mama Zmeoaică atunci, dar exact atunci, nici o secundă mai târziu.

Așa, dragii babei, am rămas eu cu podeaua bucătăriei nespălată, mâncarea nițel afumată, dar cu baia impecabilă. C-așa-i când ai copii, dar te crezi și Wonder Woman.

Dosar de Mamă e și pe Facebook

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.