Stăteam întinse pe covor și ne jucam că o mâncam. Îi gustam pe rând urechile, obrajii cu gropițe și umerii. Ea se zbătea și protesta printre hohote de râs: “mama, mă gâdili, mama, mănâncă-mi și burtica.”

Apoi ne-am liniștit și am rămas acolo pe covor, lipite una de alta, pentru scurtă vreme. Nu mai avem prea des ocazia să stăm așa, una băgată în cealaltă, așa că am profitat de ocazie.

Zmeu a venit și el, lipa-lipa, repejor, să se urce vârf peste grămadă, în timp ce trăncănea mama-mama-mama. M-a mozolit cu pupici băloși, mai dulci decât mierea. I-am strâns pe amândoi cu câte un braț și ochii umezi, până s-au zbătut întru eliberare.

Zmeu a zbughit-o către scări, chiuind de bucurie că nu-s blocate și a început să le urce, cu tată-su în spatele lui, păzindu-l grijuliu. Pe la a cincea treaptă ne-a căutat cu privirea, printre stâlpii balustradei și a râs, mândru de înălțimile cucerite.

Iris și-a băgat nasul în gâtul meu și a zis:

– Vezi, mama, pentru asta îmi place să stau acasă. Așa arată iubirea.

Dosar de Mama e si pe Facebook