Dragi bunici aflați în izolare

– Se vede? mă întreabă mama prin ecranul telefonului.
Îi văd nasul, ochii și fruntea, iar pe tata, care e în spatele ei, nu-l văd aproape deloc.
– Mișcă puțin monitorul în jos, îi zic. Și aprinde lumina ca să vă vedem mai bine.

– Servus, spunem amândouă cu zâmbetul până la urechi, când în sfârșit, detaliile tehnice au fost rezolvate. Ce faceți? întreb eu.
– Ce să facem, răspunde mama, stăm cuminți acasă.

Apoi o clipă nu mai zice nimeni nimic. Alung gândurile care încep să-mi dea târcoale și încerc să mă concentrez doar la acest moment. Aici și acum, atât.
Mama are ochelarii “de aproape” pe nas, iar tata se uită la mine peste umărul ei. I-aș putea privi până mâine și tot nu m-aș sătura. Nu i-am mai văzut de luni bune și mi-e foarte dor de ei. Știu ca e foarte posibil ca vara aceasta să nu ne mai întâlnim, așa cum o făceam în fiecare an. Înghit nodul cu lacrimi din gât și îmi repet. Hey, aici și acum.

– Arată-ne copiii. Ia să vă vadă bunica, frumoșilor. Ce faci, Iris? Zmeurel, dolofanule, ce faci tu, puiule?

Mă plimb prin casă după copii, filmându-i cu telefonul, ca să-i poată vedea bunicii. Vorbim despre ce am mai văzut la știri, despre ce am mai gătit unii și ceilalți, facem glume despre izolare.

Își trec timpul cum pot, bunicii. Mai stau la televizor, mai online, mai o integramă sau un joc de remmy. Stau în casă și nu le văd pe viu nici măcar pe celelalte nepoate, sau pe sora mea, deși trăiesc în același oraș, la câteva blocuri distanță. Pentru că asta e cea mai sigură cale. Nu și cea mai ușoară, desigur. Dar e calea care salvează vieți. Pe ale lor și pe ale altora.

Dragi bunici aflați în izolare, știm că e greu, dar vă rugăm în continuare să stați în case. Greul abia începe. Vor muri oameni! Noi vă vrem pe voi vii! Vrem să ne mai putem vedea față în față, vrem să vă strângem în brațe când boala va fi trecut. Vrem să ne mai putem sfătui cu voi și altădată, să mai petrecem sfinte sărbători împreună și în anii următori.

Pentru noi sunteți de neînlocuit, așadar vă implorăm, stați în casă! Vrem să vă mai jucați cu nepoții, să mai bem o cafea împreună, vrem să mai gustăm din prăjitura cu nucă a mamei și din vinul făcut de tata. Stați acasă!

Trăim timpuri în care voi sunteți cei mai încercați. Nu mai puteți ieși la plimbare să vedeți pomii în floare și nici cum încolțește iarba. Nu vă mai puteți ruga în sfânta biserică, sau odihni pe o bancă în parc. Însă, dragi bunici, toate vor fi la locul lor atunci când coșmarul se va fi sfârșit. Vor mai urma și alte primăveri, băncile din parc vă vor aștepta și ele cuminți, iar Dumnezeu vă aude ruga de oriunde ați ridica-o către ceruri.

Rămâneți în casă, iar noi promitem să vă sunăm în fiecare zi. Promitem că ne vom vedea prin ecranele telefoanelor si ale laptopurilor în fiecare zi. Stați în casă acum, ca să ne putem bucura de viitor împreună.

Vă iubim și ne e dor de voi!
Cu drag, ai voștri copii și nepoți!

Dosar de Mamă e și pe Facebook

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.