Am primit multe, e drept. Unele solicitate, altele au venit către mine fără să le fi cerut cuiva. De la cum să evit vergeturile, până la unde să nasc și dacă să alăptez sau nu. Toate la prima sarcină, de data asta nimeni nu mă mai sfătuiește nimic. 🙂

Acum, cu experiența încă unei sarcini, știu cam la ce mă pot aștepta. Deși fiecare copil e diferit, așa că totuși rămâne de văzut. Nu simt că aș avea nevoie să fiu sfătuită într-o direcție sau alta. Știu cum e cu un copil care are  colici timp de trei luni, știu cum e cu un unul care doarme doar în brațe, știu cum e cu un copil care plânge fără oprire, știu cum arată depresia post natală, știu cum e să n-ai pic de ajutor, știu cum arată disperarea și oboseala unei proaspete mame. Nu mi-e frică de nimic din toate astea, zău. Singurele lucruri de care mă tem pe lumea asta sunt boala gravă și moartea. Atât!

Un singur sfat mi-ar fi fost de real ajutor data trecută. Unul singur, dacă aș fi știut să-l înțeleg și să-l aplic atunci când mi-a fost dat,  pentru că m-ar fi cruțat de multă suferință. Însă atunci n-am știut, dar sunt hotărâtă să-l ascult acum.

Sfatul a venit de la sora mea și a fost cât se poate de scurt și la obiect: Pleacă la drum fără așteptări! N-am înțeles atunci la ce se referea. Nu mai avusesem niciodată copil, în capul meu meseria de mamă arăta ca-n filme. Realitatea însă m-a bușit fix în freză. Copilul meu nu era ca-n reclame, iar eu cu siguranță nu eram mama care crezusem că voi fi. Nu mă așteptasem la atâta frustrare, la atâta oboseală, la atâtea gânduri nebune. Mă așteptasem în schimb că totul urma să fie cam ca în imaginația mea. Iar când asta nu s-a întâmplat, dezamăgirea pe care am simțit-o aproape că m-a zdrobit.

Acum însă, cred că sunt mai înțeleaptă. Pornesc la drum fix așa, fără așteptări. Nu le am nici de la mine, nici de la bebeluș, nici de la bărbat și nici de la Iris. Pentru că să am așteptări în punctul ăsta, nu ar fi deloc realist. Viața de părinte e plină de imprevizibil, cu cât mai repede înțeleg și accept asta, cu atât mai ușor pot îmbrățișa tot ce vine, exact așa cum vine. Fiecare zi pe rând, așa cum îmi e dată, cu bune sau cu mai puțin bune, cu certitudinea că tot greul va trece, că mâine va fi mai ușor decât azi.

Fără așteptări! Ăsta e cel mai bun sfat pe care l-am primit și e singurul pe care l-aș da la rândul meu, dacă mi l-ar cere cineva.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook
Sursa foto: Pixabay.com