Ce îmi lipsește de când sunt însărcinată

Viața de  gravidă are farmecul ei, de acord. Dar hai să nu uităm că vine și cu niscaiva restricții. Unele care mie nu-mi convin deloc, pe bune. Majoritatea țin de mâncare cu care nu mă mai pot îndopa, dar nu numai.
Păi, ia să vedem, ce-mi lipsește mie de când sunt însărcinată:

– Brânză cu mucegai.
Vise dom’le, vise, nițică pâine prăjită cu brânză albastră, încă o vreme, doar în vise. Vai, sau o salată cu branza asta.  Sufăr tare după ea, îmi lungesc gâtul pe la raftul cu lactate când merg la cumpărături. Dar aia e, nu-i voie!

– Somonul afumat.
Am încercat să fac paste cu somon afumat gătit, dar nu-i nici de departe același lucru cu the real thing.

– Berea.
Mda, eu sunt de la Miercurea-Ciuc, unde primim bere cu biberonul, încă din  copilărie. Glumesc, evident, însă sunt băutoare de bere, iar acum îi duc dorul. Noroc ca există cea fără alcool.

– Cafeaua.
Vorbesc de aia adevărată, cu cofeină, care te trezește dimineață și îți pornește motoarele, nu de poșirca asta decofeinizată pe care mi-o fac în fiecare zi.

– Șoricii.
Am cumpărat într-o seară, însă am realizat curând după asta că nu sunt recomandați în sarcină. I-am adulmecat că un câine flămând, însă rațiunea a învins ( și de data asta) așa ca n-am mâncat.

– Maioneza.
Vine Crăciunul, cu salată boeuf pe fiecare masă. Si salata de vinete. Nu mai zic nimic, I rest my case.

– Blugii fără burtă.
Hainele normale în general. Alea care nu se mulează pe fiecare curbă nouă care mi-a apărut.

– S-o duc pe Iris mult în brațe.
Din păcate nu mai pot. Ea are peste 16 kg, e grea, iar eu n-o mai pot duce deloc. O țin în brațe, însă nu pot înainta cu ea.

– Să nu mai merg la toaletă la fiecare jumătate de ora.
Mai ales noaptea. Nici nu mă întind bine în pat, abia îmi găsesc în sfârșit o poziție confortabilă, când, surpriză, trebuie să merg la buda. Iarăși!

– Să nu mai gâfâi.
Sarcina asta e foarte diferită de prima. Mi se scurtează răsuflarea repede, la un singur rând de scări urcate. Merg la pas cătinel, nu mă mai pot grăbi. Desigur că toate hainele astea de iarnă nu ajută deloc. Mă simt grea, ce să mai, cam asta e senzația.

Nu mă plâng, să știți. Din contră, mă bucur de Zmeurică ăsta care crește în mine, de fiecare șut în vezică și de fiecare durere de șale care mă încearcă. Știu că toate-s pentru timp scurt, și mai ales, că sunt însărcinată pentru ultima dată, așa că am de gând să mă bucur de tot ce mi se dă.

Vouă ce v-a lipsit în sarcină? 🙂
Credit foto: Pixabay.com
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook


66 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.